Te întreb pe tine, soare,
Prinsa-i tu în legământ
Soarta cea strălucitoare
S-o împarți cu cerul sfânt?
Te întreb pe tine, lună,
Ce înțelepciune cauți?
Vanitoasă de-mplinire
Vrând să-nchizi în întuneric
Soare, zi și-a ta menire?
Te întreb pe tine, ploaie,
Tu când crești un miez al pâinii,
Îl lași pradă în puhoaie,
Sau îl dai în dar doar mâinii?
Și când seceta din mine
Lacomă de cer și ploi
E doar lacrimă ce stinge
Un incendiu pus în doi,
unde vă ascundeți voi?
Dar când rog lumina vieții
Ca pe gene blând să-mi cadă
Și cu albul purității
Îndoiala să-mi dezlege,
Eu n-aud vreun glas de-al vostru
să mă cheme!
Când o gură îmi șoptește
Dragi cuvinte-n armonie
Și-altă inimă-nflorește
În buchet de mulțumire,
Unde-i vraja voastră de iubire?
Și întreb...
CATI LUNGU
