Rămâi și pune-ți brațul pe umerii mei goi
Când aripa luminii se-ascunde-n cer de noi
Și focul încă tace, mustind a suferință,
Iar liniștea domnește întreaga mea ființă...
Ca o poveste spusă la gura sobei, știu
Din miile de gânduri din nou să te rescriu,
Să-mi fii căldura care pe tâmple mi se-așterne
Când taina răsuflării se-ascunde-ncet prin perne,
Rămâi... să uite vântul acum că te-a-ntâlnit,
Să cânte fără teamă pe drumul pustiit
Și fiecare frază rostită-n umbra lunii,
Să ne aprindă ochii cum se aprind cărbunii,
Scânteile să salte în jocul nefiresc,
Cu umbra ta în taină, un ceas să mă-nvelesc,
Să-mi simt palmele grele cum se topesc de dor...
Rămâi numai al meu, dă-mi aripi să mai zbor!
GABRIELA RYELLE PANAIT