AMPRENTA FARA GLAS

NBDFGHFHJJ

La ceas târziu când geana zilei ostenită

Se-nclină și devine statuară,

Lumina se topește în candela cernită

Să nu rămân nopții ca povară.

Ah! ce vrajă-adâncă e noaptea acum

Când spulberă clipă ce-și frânge aripa în drum!

Ce joacă nebunească-i când doboară

O răză de speranță și-n beznă o coboară!

De parcă infinitul albastru sa deschis

Încremenind și timpul și spațiul dintre stele

În forma cea din urmă a toate ce ni-i scris,

Se conturează luna pe bolta lumii mele.

Doar ea rămâne-acum amprenta fără glas

A visului-n ziă îmi spune bun rămas.

CATI LUNGU

Tags

Featured

VREMURI NOI? IARASI NOI!

Este campanie electorală pentru „locale” din câte înțeleg... Prin oraș banere imense cu mutrele jnapanilor pe toate gardurile.

Gabi Mihaila Tue, 04/16/2024 - 07:26

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?