MOTTO: „La Gâdea în poartă // este-o mâță moartă// Cine ca el o vorbi // S-o mănânce coaptă // Cu mărar și pătrunjel, // Cu untură de Câ(u)țel” – folclor din copilărie a generației a treia...(n.r)
Când am inițiat proiectul Rechin de Bahlui - acum mai mulți ani în urmă - am răspuns îndemnului unui amic de al meu care a fost unul dintre cei ce mi-au devenit prieteni reali după ce ne-am probat
Vă propun să facem o reflecție. Cei care au în jurul a șapte decenii, vor avea cu siguranță și o bază de amintiri care sunt în măsură să le diversifice conștiința și mai ales aducerile aminte.
Tot ceea ce coana Europa a făptuit cu voioșie și cu nepăsare sinucigașă, iac-așa! na, c-a vrut dânsa! timp de ani și ani, a ridicat acum acest tsunami care se zărește la orizont uriaș, isteric și nemilos.
Norocul meu în viață a fost că am învățat tot timpul din greșelile mele și ale altora... Am greșit poate o dată, dar niciodată a doua oară cu același lucru.
Când mă gândesc la faptul că există în prezent în Iași – cu drept de vot – Cetățeni tineri care nu au prins „primele alegeri libere” din 1992 organizate de FSN, parcă mă apucă un fior pe șira spinării...
Dezbatere „servită”, cu dedicație, la BZI. Nu se cunosc sponsorii darului cu fundă roșie, dar aceia dintre noi cu puțină tăbăceală la creierul mic și stingher, au mirosit adresa.
De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?
