Încep de-aici, din ochiul stâng,
Unde iubirea mi-am scăldat
În lacul tău, albastru și adânc,
Când frica praf pe ea a așezat
Și urc încet peste sprânceană,
Pe frunte vreau să m-odihnesc
Pe buze-mi s-a lipit o geană.
O las pe-un rid și iar pornesc,
Cobor alunecând pe nas.
E-o joacă de pe derdeluș.
Mai am puțin, doar un mic pas
Și pe obraz, ajung acuși.
Deja-i târziu, sa îi dau zor,
Of, barba ta piedici îmi pune.
Mi-e sete și vreau la izvor!
Aici, pe-a buzelor genune.
Și aș mai sta, dar nu se poate.
Pe piept cobor, săruturi moi
Spre locul unde sângele se zbate
Ars de dorința, însetat de noi.
KARELIA NEACSU
