Un săsoi dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a lui patrie ş-o schimbă,
La Palat dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum la Videle e una, ce îl umple cu mister
Şi s-apropie de dânsul, preschimbată în Premier.
Supărat și-nfricoșat, sasul emite păreri.
Ochii lui sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta mârșăvie,
Apele-ncreţesc în vale, pe la la munte, la câmpie,
Praf și pulbere-i în cale, dar sudoarea-i ca o bură,
Scârțâind din dinți de viplă care-i tremură în gură.
Şi prin boxe, în surdină, sun-o muzică în noapte
Karmen, la Sighii la cină, bea tăcută niște lapte...,
Ea, gândind la el în chinuri, mâna aievea i-o întinde,
Părul ei de capră-nvaluri, de pe creștet se desprinde:
- Kleine Werny, de ți-s dragă, nu lăsa pe Viorica
Pe mine să m-aresteze, să ajung la „mititica”!
Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vină,
Toată ziua ești pe drumuri, ba pe biclă, ba-n mașină!
Şi durerea mea cea mare cu durerea ta alin-o...
Să-mi aduci de-o fi la zarcă, un bidon de Cocolino!
Eu sunt Klaus, a ta stăpână, eu îți fac și de mâncare!
Şi cum tot visa nemțoiul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar în mintea lui el simte un pericol cum răsare,
Care creşte în continuu și cum lațul tot se strânge,
Curul sasului se-n cordă și chilotul-i plin cu sânge.
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
De pe buda Cotroceni, curul mare și-l desprinde.
Iar în juru-i vede-odată peste tot că-l împresoară
PSD-ul și cu Dragnea, toți voiesc că îl omoară!
Merkel, cu Macron imberbul, Soros, Macovei Monica, Helvig, Kovesi și Lazăr
Au zburat ca rândunica.
Toate se întind nainte-i... ca un uriaş decor
Îngrozit aude-un murmur care vine din popor,
Ca prin neguri alburie se aud şi se prefac
Dintr-o mică-mpărăție, într-un corn tocit de drac.
Se cutremură nemțoiul... se deşteaptă... şi din cer
Vede pe Viorica Dura că iese din șifonier
Și privind cu nostalgie casele de la Sibiu;
El gândește-n pumni cu jale: „acum totul e-n pustiu!”
După gratii de fereastră pe nevastă o zări
Și privind la ea săsește, el lui Lazăr mulțumi.
Atunci înțelege sasul, că-i mesaj de procurori
Și pe loc simte pe spate râuri-râuri de sudori.
...............................................
La un semn, intră la dânsul o muiere sepepistă.
Fața verde când i-o vede, ea pe loc devine tristă.
Sepepiști, consilieri, țucălari și pompieri,
La birou la neamț se-adună,
Ca să-i dea vreun sfat lui Werner, s-o salveze pe nebună.
Se fabrică hârtii penale cu probleme medicale,
Se-ntocmesc multe rapoarte, să la aibă pân la noapte!
Răspândindu-se în găști, se ușchesc cu toți urgent
Peste tot se simte-n aer un pericol iminent.
De la Helvig vine iute o solie disperată
Edy strigă spre Iohannis că îi trebuie armată!
A pierdut în bătălie trei companii de tâmpiți
Ce făceau servici în ture - jurnaliști acoperiți.
Intră-n curte o mașină cu un sol de la Viorica
Are-n mână-o scrisorică ce o dă pentru nimica.
Sasul o desface iute și citi silabisit:
„Werner dragă, tu ești prost, sau ești tâmpit?”
„Eu îți scriu acum scrisoare, la a tale încă două,
Ești debil tu Werny Baby, sau stă Kovesi pe ouă?
Te-am rugat să fie bine, să nu mai scrâșnești din dinți,
Se aude pân-aicea cât de tare tu ne minți!
Peste tot de dai de piatră, te consideri un erou,
Nu ești dragă Werny Baby, decât un puiuț de bou.
Hai sictir, vino aicea, la Ședința de Guvern
Și un sul de linoleum înainte-o să-ți aștern!
Tu te lauzi că în stradă sunt optsute #rezistenți?
Toți drogați, cretini și curve, promoții de repetenți!
Tu cu Barna și cu Orban te găsiși să ne-ameninți?
Bine mă, vă zice Dragnea: că vă fute între dinți!
Cu Turcan și cu Gorghiu, cu Merkel și Macovei:
Hai siktir, măi Werny dragă, capul tău e plin cu fier.
Tu te joci cu noi măi Schatze, crezi că vei avea noroc?
Ești prea mic măi Șase Case, ești un mare dobitoc!
Oo, tu nici gândești Săsanis câți în cale ni s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus!
Tot ce stă sub semilună în biserici fost creștine,
Te-au prostit de tot măi Werny,
Te-au prostit chiar și pe tine.
Se-mbătară cu coniace gulerații de la UE!
Se hlizeau de noi că Bot se fălea că ne dă muie...
Uite Werny că de-atuncea, au trecut câteva luni.
Sânge apă nu se face, Țara are și străbuni.
N-avem proști, chiar de se spune și se strigă după noi,
Dar avem Săsanis „dear” - toți! – în plus câte un coi!
Ai să vezi curând Săsanis cum vei pierde-acest război!
PSD-ul nu se teme, de e pace, de-i război!
Se-mbrăcară-n țoale noi Junkers și ai săi sciatici,
Toții au acum, de-o vreme, cearcăne și-s cam apatici!
Tu te lauzi tot cu Merkel și Macron, acel copil?
Ce-i mână pe ăștia-n luptă, o babă și-un necrofil?!
Și de titlul meu de Lady tu apari cu un toiag,?
Purtată de biruință să mă-mpiedic de-un moșneag?
Saugen dragă, fă-ți muierea să-nțeleagă!
....................................................
Și abia plecă solia, ce mai freamăt, ce mai bucium...
Ziarele vuiau în zare, la televiziuni e zbucium!
Peste tot lumea tot fierbe, dă în clocot, face spumme,
Cotroceniu-n curte geme de atât amar de lume!
Lui Săsanis îi cer capul, pe nemțoi la ștreang îl vor,
„moarte javrei ticăloase!” strigă glasuri din popor!
......................................
Din deal de la Cotroceni, un buchet cu buruieni
Îți trimit dragă Getuță, ca sămi dai când vin guriță.
De te-oi mai găsi afară, vom pleca ca-odinioară.
La Miami,-n Teneriffe, la mutter și Beatrice.
De ăi fi la pușcărie, asta ți-a fost soarta ție!
Tu să faci un sacrificiu cât am fost eu la serviciu.
Vom avea și amintiri cu marile noastre iubiri,
Tu pe mine, eu cu case, c-am mai multe ca Năstase!
HAMSIUL DE DÂMBOVIȚA – Ocna Sibiului, ultimul Crăciun
