Sunt o poetă aspră, bipolară.
Am pana dură, mâna-nflăcărată.
Mă hidratez cu vin din călimară,
Cuvintele îmi vin doar când sunt beată.
În lumea mea sunt vremuri de restriște,
Chiar dacă este soare uneori.
Ovule nu mai am să le confiște
Unii, să implanteze-n scriitori.
În jurul meu e-o faună ciudată,
Tot felul de nebuni fără hormoni
Ce scriu prea multe inepții de-o dată.
Și fără gust și fără neuroni.
Eu mă conserv ca un ovul în glandă
Și-n lumea literară decăzută,
În care sexul se donează drept ofrandă
Să publice poeme câte-o mută.
O să îmi pun comprese pe măsele
Să mă alinte muzele boeme.
Că am coșmar și-o droaie de belele
Când fecundez în vitro noi poeme.
LIDIA ZADEH
