Trăiesc în cărți ajunse mituri,
Visând un Moș Crăciun etern.
Eu sunt Fetița cu chibrituri
Din cugetul lui Andersen.
Pe frig cumplit, în plină noapte,
În prag festiv de Anul Nou,
Cu globuri, brad şi mere coapte,
Eu n-am primit nici un cadou.
Azi n-am vândut nici o cutie
Şi voi primi curând „răsplata”,
Că-n loc de-o mică bucurie,
De Anul Nou mă bate tata.
Aprind prin ger o luminiță
Ṣi văd o sobă de-ncălzit.
O gâscă friptă-n furculiță,
Dar toate-s flăcări de chibrit.
Un adevăr e doar în Cer
Stând agățat de câte-o stea,
Iar când ea cade, un mister
Omoar-aici pe cineva.
Să mai aprind un băț, că-i bine,
Lumina lui mi-alungă frica
Ṣi-ntr-o căldură cu suspine,
Mă ia in brațe chiar bunica.
Ea e în Cer de multă vreme
Ṣi după față, îi convine.
O rog, chiar, fără să mă cheme:
- Bunico, ia-mă ṣi pe mine!
A doua zi, când lumea toată
Pornea spre alte noi zenituri,
Pe stradă, o fetită moartă
Şi-n jur, mulţime de chibrituri.
De-ar fi un Andersen la noi,
În nopţile cu vârcolaci,
Printre mormane de gunoi,
Ar tot avea copii săraci.
Dar nu-ntrebați, stând somnoroşi
La filme cu ecran color,
Când voi va naşteți Feţi Frumoşi,
De unde vine soarta lor?
Eu vă doresc s-aveți mulţi bani,
Doar bucurii fără sfârşit
Şi vă urează - La multi ani! -
Din basm, Fetița cu chibrituri.
CONSTANTIN DENES
