„Azi, după 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cuțitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimțire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a început să filmeze în oră, părerea mea e ca făcea live pe tik-tok. I-am cerut sa închidă și să îmi dea telefonul. Intenția mea era să îl pun pe catedră pentru a putea să îmi continui ora. Elevul în cauza și colegii săi au sărit cu gura că nu am voie să le iau lucrurile personale, o fată aproape ca țipa că de ce ating elevul, că nu am voie sa pun mana pe el, în condițiile în care nu am atins copilul nici măcar cu un deget. M-am întors spre domnișoara respectivă și am atenționat-o cu calm să își coboare tonul vocii și să fie mai atenta ce afirmații face și să nu distorsioneze lucrurile, pentru că lucrurile neadevărate - indiferent de natura lor - pot afecta un om. Știți ce mi-a răspuns? „știți că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei, pentru ca toți vom spune ca l-ați atins”. Nu te puteai înțelege cu ei, parcă erau „posedați”.
E o clasa cu probleme, dar niciodată nu au făcut așa. Am ieșit din clasă ca sa nu îmi pocnească ceva la cap, mă mir ca nu am făcut vreun avc pană acum. Bine ca era spre sfârșitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de clasa a VII a, școala de cartier.
Probleme au mai fost la această clasă, nu doar la ora mea ci și la alți profesori sau în pauze, părinții chemați la școală, dar depășiți de situație. Ridicau din umeri și spuneau „nici eu nu mai știu ce sa fac cu el” sau „așa face și acasă”.
Poliția a fost chemată de câteva ori la școală în urma unor incidente, dar a rămas la stadiul de constatare.
Dacă nu se va face ceva curând în școli - unde gradul de violență, tupeu, nesimțire, a atins cote maxime, dacă vom continua să tolerăm asemenea derapaje și să acceptăm la nesfârșit toate tâmpeniile debitate de diverse ong-uri că noi nu știm sa educam, că școala e despre jocuri si fericire, ca trebuie să educăm cu blândețe - ne ducem naibii cu toții.
Am făcut o facultate, am învățat atât de mult ca sa mă duc la un loc de muncă unde un copil de 13-14 ani își bate joc de mine și eu nu pot să îi fac nimic? Ăsta e balamuc, nu școală!!!
Intru în școală zâmbind, relaxat și plec cu capul bubuind și cu teama ca îmi pocnește inima? Chiar nu se mai poate !!! Vreau sa mă duc la școală sa îmi fac orele în liniște, sa am liniște la ore și îmi dau și sufletul pentru ei. Susținere??? Nu ai de la nimeni. Ești lăsat singur în cușca cu lei. Pe ușă scrie ȘCOALĂ. Ar trebui să scrie BALAMUC, pentru că asta nu e o școală din Uniunea Europeana.'”
Preluată de pe pagina Colegiul Cadrelor Didactice. Declarația unui profesor în 2023.
...............................................................
Acesta este rezultatul politicii globaliste declanșate imediat după 1990 în România cu acceptul direct interesat al tuturor celor ce s-au perindat în ultimele trei decenii prin Ministerul Educației și a Inspectoratelor Județene de Învățământ, adică a unor politruci racolați dintre cadrele didactice „să înfăptuiască politicile!” dictate chiar de UE ca să ne distrugă viitorul, să ne deformeze generațiile de copii care azi au devenit oameni adulți și au la rândul lor copii care nu mai pot fi stăpâniți nici de părinți și nici de cadrele didactice. Aici am fost dirijați „pas cu pas” să ajungem, aici am fost de fapt conduși ca și turmele de oi să ajungem pe pășunea dorită de stăpâni, ca oile să pască numai iarbă modificată genetic.
Acum este prea târziu (?), acum nu mai există altă cale decât una dură, prin care profesorii să capete drepturi clare de a pedepsi chiar fizic elevii recalcitranți. Fără ca aceștia să poată fi pedepsiți sau supuși unor presiuni dinafară făcute asupra lor - cu condiția ca un abuz să fie judecat cu celeritate de JUSTIȚIE - și abia atunci profesorul în cauză să primească sancțiuni graduale legale.
Numai așa vom putea reda RESPECTUL asupra Școlii! Numai așa vom putea redresa această nație și să o întoarcem de pe drumul pierzaniei!
SOS România! Este timpul să ne salvăm! Pe noi ca popor și pe copiii noștri ca viitori cetățeni responsabili. Război drogurilor, război total decăderii!
GABRIEL MIHAILA
