AM GRESAT CAPETELE DE BARA!

GSFGDXGDHJH

Bună dimineața, cetățeni!

Vă rog să afișați multă înțelegere pentru lipsa mea de manifestare pă platforma asta unde sunt și io mândru cetățean și să nu mă uitați și voi precum algoritmu' lu' Marck.

Nu că aș însemna cine știe ce, da' măcar așa din umanitate.

Vedeți și voi că e 5 dimineața și nu dorm. Pă de-o parte mă gândesc la binele planetei și pă de alta îmi trebuie fro' câteva zile să mă refac.

Nu, nu m-au atacat extratereștrii. Ci sunt în convalescență. Dacă doctorul de mi-a făcut aseară infiltrații în ambii genunchi și în umărul drept citește asta, mă mai fac odată de râs.

După ce m-am făcut aseară, cu negocierile vieții. Că dacă doare, nu știu ce fac, că te bat doctore, că iți aprind lumânări întoarse, că aoleu, că nu mai pot, că mi se face rău, că mă ridic și plec...că de unde știi tu că nu doare, că ai făcut și tu.... - un minispectacol de victimă în toată regula.

Cât despre scenariile de mi se ițeau în cap pe drumul către spital, nu vă zic. Mă vedeam când bagă acul în genunchi cum mă ridic cu ochii ieșiți din orbite și-l strâng de gât, cum îi dau una în față cu celălalt picior, cum mă ridic și levitez pă modelu' Titanic bandajată până la gât...

După aia mă treceau niște regrete că nu mi-am luat adio de la voi, mă vedeam fluturând o batistă albă și o mare de oameni stăteau cu mâinile ridicate spre cer suspinând... ciudat e că toți semănau cu Kim Jong Un...

Treceau prin creierul meu mic și afectat tot soiul de secvențe din filme dramatice, thriller-uri, SF-uri, în rolul principal stând o amărâtă dă seringă cu un ac cât Turnu Eiffel.

Ăsta al meu conducea impasibil și din când în când mă întreba: ți-e frică, mamă?

Nu, măăă! Cui? Mie? Neahhh, visul vieții mele a fost să fug pă bulevard cu ace în genunchi!

Cum dreaq să nu-mi fie frică? Fă și tu una și mai stăm de vorbă. Că ultima dată când ai fost răcit, căutam loc de veci...

Cu chiu cu vai mi le-a făcut. Pă toate trei. Să-ți dea Dumnezeu sănătate doctore! Dacă mă lași, te nominalizez la Oscarul ortopezilor.

Bă, n-a fost dramatic. Mi-a rămas și zâmbetul pe buze. Creieru' își revine mai greu, că-i afectat de multe.

Mi-am făcut lume și io acid hialuronic! Nu în buze sau în alte părți, ci în genunchi.

Am pășit cu dreptu' în high class!!!

P.S. acum sunt bine, spăl vasele.

DANIELA  TARAU

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?