Ține-mi Doamne sufletul cu-o mână
Și cu alta șterge-mi ochii blânzi!
Lasă cerul tot să cadă-n mine...
Doar albastru să respir când mă cuprinzi.
Și greu împovărată de mister,
Cu două petice de-albastru în picioare,
Să calc pe urma viselor ce pier
Ștergându-mi cu albastru, lacrima stelară.
Dar...
limpede, e doar tăcerea care neagă
A mea dorință ce-i oprită
-n ceas
De clipa ta celestă care aleargă,
Ecourile mute spărgându-le de glas.
Doar vraja netrăită și îngânarea nopții
Cu cearcănele lunii captive în pervaz
Își retrăiesc sărutul umilinței
În umbra de lumină aflată în extaz.
De ce-aș râvni albastrul dat de zei
Când știu că cerul tot e-n ochii mei!?
CATI LUNGU
