Io nu citesc motivaționale. Mi se par glume cu zahăr peste care mintea mea bagă un kil de sare. Când mai trag cu ochiu' peste două-trei rânduri mă cocoșez de râs.
Acum vreo 20 si ceva de ani citeam o întâmplare hazlie dintr-o carte scrisa de marele Amza Pellea. Povestea era cam așa : Nea Ion , căsătorit cu tanti Maria de 30 de ani, a vrut sa o testeze cât e de încredere și dacă știe să păstreze un secret.
Norocul meu în viață a fost că am învățat tot timpul din greșelile mele și ale altora... Am greșit poate o dată, dar niciodată a doua oară cu același lucru.
Când mă gândesc la faptul că există în prezent în Iași – cu drept de vot – Cetățeni tineri care nu au prins „primele alegeri libere” din 1992 organizate de FSN, parcă mă apucă un fior pe șira spinării...
Dezbatere „servită”, cu dedicație, la BZI. Nu se cunosc sponsorii darului cu fundă roșie, dar aceia dintre noi cu puțină tăbăceală la creierul mic și stingher, au mirosit adresa.
De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?
