În urmă cu 15 ani acest individ 
care „se dă” Director Adj. Comercial, sau cum și-o mai fi spunând dânsul azi, era nou aterizat „politic” la DRDP Iași. Unii au fost deținuți politici, au făcut pușcărie politică, alții, dimpotrivă, au profitat de politică „să se ajungă”, să se urce cu picioarele pe cadavre ca să le împingă mai adânc în groapă și apoi să se aburce dânșii deasupra pe mormanul pe care îl folosesc ca pe un soclu ca să-și facă statuie. Insul acesta fusese primar la Hârlău din partea PDL. A ajuns acum să poarte cu mândrie uniforma portocalie a drumarilor. El oricum a fost, este și va rămâne portocaliu și în suflet și în chiloți. Nu a mai fost ales și a trebuit să evacueze iute Hârlăul cu care oricum nu avea nicio treabă. Ce să facă, ce să facă el... Păi PDL-ul Javrei Ceacâre Băsescu nu își lăsa oamenii loiali la ananghie. Nici sub noua titulatură de PMP. „Menajerul Iașiului”, Betrică Mobilă este un alt exemplu.
Popovicul cică era jurist de profesie, așa că s-a înființat pentru el o funcție de Director Adjunct responsabil cu frunzele copacilor de pe marginea drumurilor, care odată căzute toamna, trebuiau tăiate mărunt și date la câinii vagabonzi. Proaspăt divorțat de fosta soție, maestrul Popovici s-a cuplat cu o doamnă care tocmai era realizatoare de emisiuni la vestitul canal de debara TELEMeaua de Iași. În virtutea acestei profesii ale noii neveste, juristul Popovici a considerat că el este îndreptățit să își facă automat și funcția de „purtător de vorbe” la DRDP Iași. Și așa și-a adăugat singur titulatura! De fapt, el este muncitor cu gura! Înainte de asta, însă, în primele sale 2-3 luni de la angajare, venea într-o seară de la Hârlău spre Iași. Cu mașină cu șofer de la DRDP, că era doar noul „dom director”. Dotat cu stație de radio-telefon pe mașină, căuta să se facă (re)cunoscut personalului operativ din Secția de Drumuri Iași. Dintr-o dată, pornește din senin o ploaie înghețată „freeze rain”. În aceste momente, șoferii experimentați trag pe dreapta și așteaptă. Indiferent dacă au mașina echipată cu cauciucuri de iarnă sau nu. Poți să ai și lanțuri antiderapante că tot nu stăpânești mașina. O scoți cât mai înafara părții carosabile, o pui pe avarii și aștepți. Aștepți să se oprească ploaia, sau să ajungă cu noroc mașina care împrăștie antiderapant.
Eram Șeful Bazei de deszăpezire Iași la Districtul Valea Lupului. Aveam sector cam de după Budăi, de la livada de meri și până în Vama Sculeni, la jumătatea podului peste Prut. Eram solicitați să intervenim de urgență și pe „Motel”, că se făceau blocaje și ajungeam mai repede decât utilajele de la Poieni, care veneau și ele spre Iași. Aveam și o dotare mai complexă decât ceilalți colegi.
În seara cu pricina eram în Bază la Valea Lupului. Ofițerul de serviciu intră în birou și mă anunță că a început ploaia înghețată. Totul se îmbrăca instantaneu cu o pojghiță subțire de gheață că nu stăteai nici pe două picioare. Când aud, prima măsură pe care am luat-o a fost să anunț Poliția Rutieră de pe Europeană să blocheze ieșirile din Iași către oriunde. La fel am rugat să ordone la toate posturile de Poliție de pe traseu să iasă în stradă agenții și să blocheze părăsirea localităților. Personal le dotasem din vară cu bariere și indicatoare reflectorizante cu „accesul interzis”. Am sunat pentru același lucru la Poliția Tg. Frumos și Podu Iloaiei. Trebuia să limităm cât mai tare deplasările tuturor autovehiculelor. Era stare de calamitate și mulți nu își dădeau seama sau nu înțelegeau ce pericol mortal este pe șosea.. Polițiștii trebuiau să blocheze drumul pe ambele direcții, fiecare în secțiunea lui și să stea lângă bariere după ordinele ce le fuseseră prelucrate din timp.
Am dispus imediat să se încarce un răspânditor montat pe un camion Mercedes Vectra numai cu sare curată, interzis în mod normal. A fost gata în 15 minute. În acest timp intrase în curte la mine Șeful Poliției Rutiere care voia să vadă ce facem, dacă eram pe fază. Aflase prin stație de la subalterni măsurile pe care le luasem. Imediat m-am urcat cu șoferul pe RSP și am pornit spre Podu Iloaiei. Vreau să menționez aici că la fiecare Bază de Deszăpezire de la CNAIR, cel puțin, există un Registru Unic de rapoarte în „regim special”, adică având filele numerotate și sigilate. Nu poți rupe o foaie fără să se cunoască asta. În Registru sunt trecute, în rubrici separate, zilnic, pe ore și minute, orice ieșire la intervenție și ora de întoarcere în Bază, cu eventuale Observații culese de pe teren de echipaj. Este înscris tipul utilajului care iese din Bază, direcția de deplasare, Sectorul pe care acționează, starea vremii, starea părții carosabile. Datele acestea sunt completate în Registru de Ofițerul de serviciu care este un angajat al Districtului de drumuri. Se înscrie acolo cantitatea de material antiderapant încărcată și la întoarcere, eventual, restul rămas în bena RSP-ului. (RSP = răspânditor antiderapant).
Între ofițerul de serviciu aflat în Bază și echipajele din traseu există azi o legătură permanentă prin radio-telefon sau telefon mobil de serviciu. Minut cu minut. Însoțitorul de utilaj – care este tot un angajat drumar al Districtului – cunoaște și pe timp de viscol și în negura nopții la ce poziție kilometrică este în fiecare secundă. El ține permanent legătura cu Baza care primește nonstop date proaspete referitoare la starea carosabilului și a stării vremii, precum și a unor evenimente rutiere întâlnite pe traseu: mașini ieșite pe zonă, în șanțul drumului, rămase în pană, TIR-uri care patinează și se pun oblic pe drum blocând traficul, etc. Dacă se poate, utilajul care raportează evenimentele întâlnite doar comunică cu Baza și își continuă misiunea până la capătul traseului indicat la plecare. Ofițerul de serviciu din Baza Districtului raportează Ofițerului de la Secție, acesta celui de la DRDP, iar DRDP mai departe la București, la CNAIR și CNAIR la Min. Transporturilor, care face periodic comunicate la radio și Tv. Acesta este mecanismul. Controlat la sânge și evidențiat în acte primare. Singura scăpare a drumarilor în situația când ar putea fi dați în judecată că nu ar fi ieșit la timp la intervenție - a cărei cauze a fost producerea unui accident cu avarii sau cu victime omenești - este acel Registru Unic din Baza de Deszăpezire care atestă dacă sau nu au fost ieșite la timp utilaje la intervenție pe un anumit traseu. Este ceva similar cu Jurnalul de Bord al unui vapor. Dacă actele dovedesc că au fost ieșite la timpul prevăzut de Instrucția de Deszăpezire, drumarii sunt exonerați de răspundere civilă sau penală, după caz. Altfel, pot fi acționați în judecată și să li se ceară daune interese materiale sau pedeapsa privativă de libertate pentru că nu au asigurat condiții bune de circulație. Prin urmare, în zilele noastre arareori mai găsești ca pe timpuri trecute drumari beți prin cârciumi în timp ce afară ninge viscolit, de se închide circulația și nimeni nu iese la acțiune.
La Televizor și la radio se anunțase un accident mortal cu două victime la ieșirea din Podu Iloaiei, pe sensul spre Iași. La prima curbă după benzinăria Luk Oil. La radio se vorbea de doi tineri care erau cu o mașină puternică și se gândiseră că pot depăși coloana de lumini care șerpuia încet în fața lor, enervant de încet... Așadar intră în depășirea coloanei în condiții de ploaie înghețată instantaneu care transformase și câmpul din zonă în patinoar natural. Imediat au intrat în coliziune frontală cu altă mașină din sensul opus, pentru că nu au mai stăpânit volanul și au frânat cu frâna de picior, fără să facă frână de motor. Cauciucuri neadecvate și viața celor doi s-a curmat brusc.
Când auzeam la radioul mașinii aceste Buletine de știri eram în RSP-ul Mercedes Vectra prin Lețcani, deplasându-ne împrăștiind sare curată spre Podu Iloaiei. Aveam la mine stația radiotelefon individuală tip „tolkie/walkie”. În linișțea nopții și în torsul morocănos al motorului Diesel aud deodată un țipet răstit la stație. „Districtul de Drumuri Valea Lupului, sunt Regionala 4.” Și se repetă apelul din ce în ce mai precipitat de încă două ori. Ofițerul meu din Bază, un băiat vechi și destoinic, bun cunoscător al muncii, nu avea timp să răspundă, că cel care apela nu-i lăsa timp regulamentar pentru asta. Regulamentul de vorbire la stație pentru care fuseserăm cu toții școliți și examinați – de la director la necalificat – nu era respectat. Nici vocea nu o recunoșteam, deși credeam că îi știu pe toți șefii.
La un moment dat aud în stație pe Ofițerul meu de serviciu: „Regionala 4 sunt Baza Iași”. Și începe tirada de istericale. „Băăă, ce mama dracului faceți băăă!?? Unde dracu sunteți, dormiți? Afară, pe sectorul vostru este carnagiu, bă, unde sunt utilajele, unde este Șeful de Bază?” Evident că nu am așteptat și am intervenit prezentându-mă. Am raportat poziția kilometrică unde mă aflam și nu localitatea ca pentru turiști, pentru că intuiam că am de a face cu un idiot care se dă mare în chiloți mici. „Am raportat” - nu fără ironie în glas - că ne apropiem de „locul crimei” și vom ajunge cât de repede putem, însă făcând precizarea că și mașina noastră este tot o mașină cu cauciucuri mai bune sau mai rele, cu oameni în carne și oase la volan, care încercăm în timp ce ne deplasăm să împrăștiem și antiderapant din mers, dar și să ne menținem pe șosea ca să nu intrăm în șanț. Aveam cca 30 km/h și mai mult trebuia să fii total nebun să încerci. La un moment dat disting în șirul de mașini cu care m-am încrucișat autoturismul marca AUDI al DRDP de unde se răstea isteric maimuțoiul. Nu trec câteva minute și sunt apelat pe telefonul mobil de un număr necunoscut. Răspund și de la capăt îmi vorbește un bărbat care se prezintă ca fiind Ofițerul de serviciu de la CNAIR București, ce fusese alertat anterior direct de idiotul proaspăt angajat politic care dorea să se bage în seamă în speranța că va deveni vedetă care va fi promovată prin minister. Oponentul cu care vorbeam era din fericire de aceeași profesie ca și mine și vorbeam aceeași limbă. I-am spus că poate verifica veridicitatea celor afirmate de mine și după evidențele scrise, că relatez de la „fața locului”, de pe traseu, că tipul care a făcut circul e nou angajat și că noi nu îl cunoaștem, dar că nu știe ce vorbește. Am făcut o fotografie la locul accidentului unde era deja SMURD-ul și altă mașină de încărcat cadavrele, Poliția Rutieră din Podu Iloaiei, pe care am transmis-o pe loc Ofițerului de la București. Acesta a înțeles situația și cu asta pe moment s-a încheiat meciul.
A doua zi, după ce se liniștiseră treburile, ajuns la District, fierbeam de nervi. Nu am stat pe gânduri și am făcut tâmpitului un Referat pe care l-am înaintat prin Fax Directorului General, relatând în amănunt, cu lux de amănunte, cu referire la ceea ce era înscris în Registru și la rușinea în care tembelul băgase DRDP, la București. M-a sunat peste o juma de oră Șeful de Secție, râzând și m-a spus că Directorul Adjunct a fost aspru sancționat de directoare și i s-a interzis să mai vorbească la radio-telefon sau cu București în legătură cu probleme profesionale ale drumarilor. Apoi m-a sunat directoarea personal să-mi spună să îmi văd liniștit de treabă că a înțeles situația care nu se va mai repeta.
Și-am încălecat pe-o lamă și v-am relatat o dramă... Drama României care a încăput pe mâna unor căpușe puse politic cu mâinile murdare de alți trepăduși care la rândul lor nu au nicio treabă cu realitățile vieții. Și ca ăsta e plină țara peste tot, în orice domeniu.
GABRIEL MIHAILA
