Ia să vedem noi... un cetățean înstărit („apropritar” de cinci case - au fost șapte, dar pe două și le-a săltat „onorata instanță”, din portofel) - cu o indemnizație frumoasă de fost președinte, cu o reședință pe viață oferită de stat, care stat îi va plăti și toate faptele aferente, cu o pensioară de invidiat, etc, etc... oare nu s-ar putea dânsul scotoci prin buzunare ca să scoată câteva mii de euro pentru o vacanță exotică în Africa, unde a auzit el că „...Fetele tanzaniene /Cu belciuge-n nas și pene/ Îl... (mă rog, nn) iubeau pe TiboTib/ În cel mai sălbatic chip”? Eu cred că da. Dacă mai așteaptă un an, persoana privată Klaus Iohan precum și distinsa dumisale nevastă puteaunis de o frumoasă vacanță africană, la un preț bun de „black friday” , cu safari inclus, evident!
Așadar, ce anume nu și-ar fi permis din propriile-i economii cetățeanul înstărit, dacă ar fi avut puțin răbdare, cât să iasă la pensie? Păi... cred că n-ar fi putut să închirieze un avion mai acătării, de exemplu un Gulfstream G550 , de maximum 13 locuri, cu cabină de duș și scaune care se pot transforma în paturi, la o adică. Un zbor din România până în Kenya durează vreo 10-11 ore, am citit eu... adică, e ca o zi de lucru cu pauză de masă și cu un pic de ore suplimentare, să zicem. Ceva frecvent întâlnit la angajații din România. Totuși, cetățeanul înstărit nu poate să zboare 10 ore fără să facă duș și fără să doarmă în pătuc pufos, plăcere plătită generos din bănuții publice, fără număr-fără număr, când e vorba de nesătula Administrație prezidențială ...
Niciunul dintre președinții anterioare ai României nu a avut această monumentală lipsă de cuviință față de cetățenii pe care-i (chipurile) păstorește. Dar eu nu mă mai întreb unde a crescut această uriașă și grotescă nesimțire, căci Klaus e desfășurat pe aproape doi metri pe verticală - așa că nesimțirea a avut unde să se întindă și să înflorească.
Pe acest președinte la ales România de două ori. De DOUĂ ORI! Unii au stat, în 2014, la coadă, ca să pună ștampila pe „România lucrului bine făcut” deși știau că alesul lor a intermediat adopții de copii, pentru care a recunoscut că a primit... cadouri; deși cunoșteau episodul „ghinion!” ; deși l-au văzut în confruntarea electorală cu Victor Ponta , mediată de Rareș Bogdan, când nu era în stare să răspundă coerent la nicio întrebare; deși și-au pus în șoaptă întrebarea: cum poate un oarecare profesor de fizică să susțină că și-a clădit avea pe „meditații” ?, deși, deși... Iar apoi, după un mandat plat ca o clătită fără dulceață, fără nicio realizare, dar având ca emblemă râma convoiului prezidențial deplasându-se lent pe Valea Oltului săptămânal și încurcând pe toată lumea, l-au ales din nou, că de! „...hai să-i mai dăm o șansă, că poate revine!”
Pe 19 noiembrie 2014 , editorialista Carmen Mușat publică aceste rânduri în OBSERVATORUL CULTURAL:
„Victoria lui Klaus Iohannis nu a fost posibilă posibilitatea de a oferi politicienilor și oamenilor politici aliniați în spatele lui – unii de la bun început, alții sosiți în ultimul moment –, ciului stil inconfundabil al acestui om care a avut curajul să creeze că poporul al șefului vrea să vrea. să fie va ști să facă deosebirea între mîrlănie și politețe, între aroganță și modestie, între superficialitate și seriozitate. Și nu doar să facă diferența, ci și să opteze pentru valori pe care mulți dintre noi le-au crezut pierdute definitiv. Şi, cu o majoritate ce spulberă orice dubiu, poporul acesta mult dispreţuit de tot soiul de «analişti» a căreia bunul simţ, decenţa, demnitatea şi civilitatea sînt valori pe care nu le-a uitat şi în care cred. Electoratul român a demonstrat, prin alegerea fără echivoc pe care a făcut-o, că nu confundă forța cu agresivitatea și nici competența cu logoreea, și a trimis la Cotroceni un om conștient că doar respectul pentru valorile morale poate conferi legitimitate și forță capabilă să dea. făcând diferența.” Editorialul se numește : VICTORIA DECENȚEI ȘI A BUNULUI SIMȚ și are ca motto: „Decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!“
Eu cred, totuși, că motto-ul este puțin deformat. În original, ar suna așa: „La cât sunt de mârlan, n-am cum să pierd!” Cetățenii României au dovedit din plin valabilitatea acestui slogan de campanie!
.................................................. ...................
PS În fotografie este doamna Carmen, în vacanță în Kenya. Coafeza dumneaei este, cu adevărat, fenomenală și nu încetează să nu surprindă din punct de vedere estetic!!!
LUMINITA ARHIRE
