Redirecționez mai ieri o poză apărută pe Newsfeed-ul meu pe Facebook în care apare drapelul americănos cu un text care grăiește cam așa: „în filme, ei sunt salvatorii lumii, în realitate lumea trebuie să se salveze de ei”.
Am considerat că trebuie să distribui pe cât mai multe grupuri și pagini - pe care pe unele le administrez eu și pe altele nu - acel mic flaier cu Programul în câteva puncte pe care partidul SOS România <
Primesc pe privat un mesaj de la o prietenă de Facebook, prin care îmi spune că altă amică a ei i-a dezvăluit din surse apropiate de la granguri din Poliție și Servicii că au în prezent o frenezie soră cu nebunia ca să-și pregătească o iminentă „evada
Norocul meu în viață a fost că am învățat tot timpul din greșelile mele și ale altora... Am greșit poate o dată, dar niciodată a doua oară cu același lucru.
De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?
Mă tăvălesc de râs când ascult întâmplător (atunci când zapeze de plictiseală canalizația tv așteptând să treacă timpul până începe Las Fierbinți sau Schimb de mamele, că de tați, așa, câte o săptămână pentru împrospătarea și înviorarea cupluril
Mă uit cu detașare și amuzament la zbaterea care se petrece acum în America – dar nu numai acolo – în Franța, Anglia, Germania, dar și în guvernământul sasului nazist Johannis, care se pregătește inevitabil să iasă în decor...
Am citit una dintre cele mai tranșante, dure replici din partea unui străin transmisă poporului nostru. Și acesta nu este orice străin, ci chiar ambasadorul Norvegiei în România.
Într-un mare oraș trebuie să fii apt să trăiești! Trebuie să ȘTII cum să o faci, nu poți ateriza pur și simplu ca fluturele pe lampă și să zici că ești orășean. Trebuie în primul rând să ai pretenții, SĂ ȘTII să ai pretenții!
