Trăiesc cu vaga impresie că agenda Uniunii Europene nu mai e trasată nici de d-na Ursula Gertrud von der Leyen, președintele Comisiei UE, nici de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, dl Josep Borrell, ci de domul Volodimir Zelenski. Sau dacă această agendă e concepută, totuși, de oficialii de rang înalt ai UE, atunci această agendă trebuie să primească în prealabil acordul mai mult sau mai puțin tacit al președintelui Volodimir Zelenski - al cărui cuvânt, în contextul actual - atârnă mult mai greu decât cuvântul oricărui șef de stat european.
Din poziția de erou incontestabil al luptei pentru pace, dl. Zelenski nu-și poate stăpâni impulsul să-i urechească rând pe rând public pe liderii UE, punând în ecuație doar o simplă variabilă, alinierea țărilor europene față de interesul ucrainean și renunțarea cu orice preț, chiar cu prețul prăbușirii unor mari economii ale lumii, cum ar fi Germania sau Austria, la petrolul cărbunele și gazul rusesc.
Pentru politica tolerantă pe care au dus-o față de Rusia în numele intereselor lor economice (permițând, trebuie s-o spunem în paranteză, Europei o perioadă de relaxare economică și socială, timp în care, ce-i drept, Rusia s-a înarmat); atât fostul cancelar al Germaniei, d-na Angela Merkell, cât și dl. Sarkozy, fostul președintele al Franței, dar și actualul președintele al Germaniei, dl. Frank-Walter Steinmeier, precum și alți lideri europeni, au fost găsiți drept vinovați pentru invazia Ucrainei de către armata lui Putin. Nu știm dacă mâna acuzatoare a președintelui Zelenski acționează de la sine putere sau primește dezlegare din alte spații, cert este că gestul său e perceput de aproape de întreagă comunitate europeană ca unul de normalitate.
Ieșirile sale intempestive și tonul ultimativ trebuiesc puse pe seama tensiunii și a războiului. Totuși, președintele Zelenski ar trebui să dea dovadă de un minim de diplomație, chiar dacă astăzi popularitatea sa a atins o cotă maximă, luând în calcul faptul că va veni o vreme când va trebui să negocieze cu liderii țărilor pe care i-a tras de urechi, atât reconstrucția Ucrainei, cât garanțiile și condițiile de pace după încheierea - să sperăm, cât mai grabnică - a acestui război devastator. În acest sens, ca un om de stat care are în vedere nu numai trecutul, ci și viitorul, domnia sa ar trebui să pregătească terenul acestor negocieri. Radicalismul dus la extrem nu aduce cu sine nimic pozitiv. Decât, poate, pe termen foarte scurt. După învechirea războiului, Ucraina va rămâne în Europa, nu se va muta pe un alt continent. Va avea, aproximativ, aceiași vecini.
Prin urmare, interesul Ucrainei e ca economiile țărilor cum sunt Germania, Franța, Italia, Austria să rămână puternice și acum, și după încheierea războiului. Și dacă Germania afirmă că industria sa nu ar putea face față stopării importului de gaz rusesc, existând riscul ca economia sa să intre în recesiune - provocând efectul de domino și asupra altor țări - lucrul acesta ar trebui să-i constituie și pentru președintele Zelenski un fapt de meditație. Căci dacă Germania va fi slăbită economic, atunci și ajutorul pe care-l va primi Ucraina din partea acestei țări, dar și a alor țări europene, afectate de criză, va fi din ce în ce mai mic, căci Germania și celelalte țări vor trebui să-și concentreze toate eforturile pentru redresarea propriilor lor economii și a stabilităților lor sociale.
Prin urmare, exista aici un mare risc, de care dl Zelenski – „ca un adevărat lider” - ar trebui să țină seama.
Nu poți schimba pe calea politică, nici în numele democrației sau al altui ideal, legile economiei de piață. Dacă vei da peste cap economia, vei da peste cap și bruma de democrație cât a mai rămas în lume.
În rest, ce-aș mai putea să adaug? Slavă Ucrainei!
NICHITA DANILOV
