L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu creier de faianţă,
Care fuge de instanță?
E un mare ticălos,
Și un infractor jegos.
Arogant și gogoman
Are față de viclean,
Da' e mare prostovan,
Cam așa, ca un plăvan.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Și dosarele-i atârnă
Şi pe ochi, pe fața-i târnă.
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos de draci pe furcă.
Are însă și-o ureche
De măgar fără pereche.
Lacom și cu acte false,
Obsedat să-adune case.
Și de când e la putere,
Adună case, măi vere!
Dă târcoale la buget
Și halește doar cotlet,
Aşteptând o lună, zece,
Alt imobil să-și adjudece.
De când e la Cotroceni,
A-nvățat multe harneli.
Şi pe brânci, târâş-grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune gheara, ia cu botul
Şi-nghite țara cu totul.
- „Unde-i casa?” întrebă Toader.
„Uite că am înhățat-o!"
„Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă Toader minte!”
Şi-i făcu dosar fierbinte.
Imediat ce l-a preluat,
Zdreanţă s-a cam sufocat
Şi scheaună neîncetat
Tot se uita la cățel
Toader cel sigur pe el.
Zice Zdreanţă-n gândul lui:
„S-a făcut a dracului!
(din folklorul sașilor transilvăneni)"
