MOTTO: „Statistic vorbind, majoritatea oamenilor sunt MEDIOCRI. Nu-i o rușine, nu-i o pată pe veston, e o realitate matematică. La fel, statistic vorbind, într-o situație de viață foarte stressantă, apăsătoare, și unde MAJORITATEA NU E EDUCATĂ, cei mai mulți vor lua decizii proaste. Pentru ei sau pentru alții. Mama mea spunea că PROSTUL dacă nu-i fudul, parcă nu e PROST destul. Paradoxul lui Moțoc e genial în Lăpușneanu (mulți dar PROȘTI, zice tiranul, PROȘTI dar mulți, zice boierul).” (Gabriel Diaconu, psihiatru, 18 octombrie 2021, pe pagina sa de FACEBOOK)
.....................................................................
Măi, cetățeni, eu atât vă spun! Ia să nu-l mai dezamăgiți pe domnul doctor Gabriel Diaconu, Medical director la MindCare, Senior psychiatrist la MedLife! Ce dracului! Ați ieșit la iarbă verde și-ați înfundat în voi, în neștire, mititei cu muștar stinși în bere nefiltrată, de 1 Mai muncitoresc, de i-a plesnit obrazul de rușine omului ăluia, care orișicât... are o viziune de ansamblu asupra fenomenelor planetare și e printre puținii care conștientizează pericolul enorm al grătarelor încinse din care se ridică spre cer aroma de usturoi și cimbru, intraductibilă în engleză și în alte limbi de circulație mondială!
El ne zice de la obraz ce nesimțiți și inconștienți și banali suntem:
„Da, oamenii au dreptul la recreație.
Au dreptul la o zi cu soare, iarbă verde, poate un mal de lac, poate oleacă de pădure,
O plajă, nisip, contemplarea stabilopozilor.
După aproape doi ani jumate de pandemie, și deja peste două luni de când Rusia a invadat Ucraina,
Oamenii au dreptul să nu se mai gândească la nimic. Să-și vadă de treaba lor.
De grijile lor. Dar și de BUCURIILE LOR BANALE. Normalitate. Normalitatea ca NESIMȚIRE, și NESIMȚIREA ca deconectare.” (Gabriel Diaconu, pe pagina lui de FACEBOOK, 1 mai 2022)
Nu suntem vrednici, Gabriele... iartă-ne! Și Slavă Inteligenței Tale Într-o Mare De Proști! Populația României nu te merită căci nu se străduiește suficient cu ocazia războiului din est:
„Ne imaginăm solidaritatea ca pe-o mișcare omogenă, dar nu e.
Ne imaginăm spiritul civic ca pe-o flacără de nestins, dar e ca o păpădie în vânt.
Evident că ți-ai putea imagina că, de când au început să cadă bombe în Harkov, TRUDESC ROMÂNII ZI ȘI NOAPTE SĂ-ȘI AJUTE ÎN PRIMUL RÂND ȚARA, ÎN AL DOILEA RÂND VECINII. E o imagine idilică, DEPARTE DE ADEVĂR (să vă fie rușine, români!, n.n.). O DEMOBILIZARE, departe de titluri amenințătoare, știri apăsătoare, cuvinte grele din vocabular. Și de ce n-ar avea acest drept? (asta a fost o ironie, să știți, n.n.) E fundamental. Și mai dă-i dracului și pe necăjiții ăia care ne complică existența deja complicată (altă ironie, la adresa condamnabilului obicei de a mânca mici și de a bea bere la iarbă verde, când situația internațională e așa de încurcată, n.n.). Ce-o complica înainte? Traficul, poluarea, locurile de parcare, taxele, relația cu soacra, un coleg de serviciu dificil, probleme, domnule, nu ca asta.” (Gabriel Diaconu, pe pagina lui de FACEBOOK, 1 mai 2022)
Dânsul e medic psihiatru și ateu, dar, în același timp, e „înțelegător cu mare parte a umanității”, așa cum declară el însuși, cu mândrie. Păi, să vedem cu care parte a umanității este dânsul înțelegător... facem analiza pe o bucățică de umanitate, să zicem doar de pe-aici, din ogradă. Deci... când a fost cu manifestațiile din ianuarie-februarie 2017 și cu ORDONANȚA 13 împotriva căreia se protesta cu hotărâre - deși nimeni nu se obosise să o citească - și-a pus pe tricou un hotărât #ÎMPREUNĂREZISTĂM, a fost, evident, înțelegător cu „strada” și a aprobat pozitiv. Din principiu. În schimb când a fost cu „Referendumul pentru redefinirea familiei”, ne-a certat de ne-a luat mama dracu’ deoarece suntem niște înapoiați dacă mergem la vot pentru o temă care „este producția de casă a unor minți bolnave”. Când a fost cu votarea, în 2019, ne-a certat că suntem proști și needucați dacă votăm cu Dragnea, sugerând că ăia cu studii, intelectualii subțiri adică, votează, dragă, of course! cu USEREU. Când a fost cu COVIDUL, iar ne-a certat că de anacronici și ignoranți ce suntem, nu ne vaccinăm destul, dar mai avea, totuși, speranțe:
„OBLIGATIVITATEA VACCINĂRII, împreună cu măsuri coerente de sănătate publică, ar putea ridica Europa din mlaștina COVID. Timpul contează, nu doar numerele. Cu un Guvern HOTĂRÂT, putem atinge un prag imunitar confortabil de 90+% până la finele lui Ianuarie 2022.”
Când a fost cu fezandarea publică a doctoriței Silvia Groșan, ne-a explicat de ce trebuie neapărat o anchetă disciplinară a Colegiului Medicilor pentru sancționarea exemplară a doamnei (vă reamintesc că ancheta dorită de Gabriel Diaconu s-a încheiat cu pupături de mâini pentru doamna Groșan și scuze subînțelese din partea Colegiului). Iar acum, că e război peste gard, iar ne ceartă că suntem nesimțiți și demobilizați și ieșim în mod necontrolat la iarbă verde de 1 Mai, că ne-am muiat și că nu mai facem suficiente eforturi...
Stimați cetățeni, oare mi se pare mie sau e previzibil în opțiuni, până la plictis, domnul ăsta? Și oare... dacă găsim o altă temă care să împartă societatea românească în două, fără echivoc și fără speranță, nu ghicim noi de la început, cu precizie de sută la sută, de ce parte a baricadei este domnul doctor?
Închei cu o cugetare a domnului Gabriel Diaconu, care - ca să-l citez - iar și iar, pe bunul Fănuș Neagu, „...îi dă şi astăzi emoţii calofilei care sunt”:
„Emoțional, Cernobîl este comparabil cu Hiroshima.” Emoțional, zice... Păi, nu?