Așa mă prinde-un dor să emigrez
În țara cea de dincolo de zare...
Acolo, unde prinde viață-un crez
Și visele curate sunt în floare.
Acolo cerul e mereu senin,
Împodobit cu cânt de păsărele.
Acolo nu sunt lacrimi, nici suspin
Se-nalță bucuria pân la stele.
Acolo toți trăiesc în adevăr
Și prin cetăți înfăptuiesc dreptatea,
Căci peste toți, care-au mușcat din măr,
S-a așezat stăpână libertatea.
În țara aceea se apleacă mâini
Pe cei căzuți la greu, ca să-i ridice.
E plin de oameni generoși și buni
Și nici o vorbă dură nu se zice.
Acolo-i numai glas de rugăciuni
Și se aud cântări de bucurie.
Plutesc în zare stoluri cu lăstuni
Și stelele clipesc în armonie
CONSTANTIN LEAHU
