Poate.... greu de explicat... inima, parte din corp...
sufletul, acea flacără pusă de Dumnezeu să simțim... prin lumina din ochi...
De-aș avea două vieți paralele, cu una aș dormi, cu una aș iubi...
din păcate, doar una... cu care visez, veșnic, lunatic iubind...
Sunt unică prin calea pașilor mei, caut cărarea destinului,
fugărind vânt, culeg furtună,
dar ea, mă ține cu aripi deschise spre țărm,
pe ultima clipă de somn...
Iubesc, trăiesc absolutul din nori,
după nori, doar infinit fără ploi...
sunt praf de nisip risipit pe polenul din flori...
rătăcesc printre lumi, caut mereu un nelumesc dor...
sunt aici, doar pentru voi...
DANIELA ENE