...nu vi se pare? Vremurile nu mai sunt cum erau cândva, nici decembrie, nici iernile, parcă nici lumea...
Astăzi decembrie vine făr' de zurgălăi, împovărat de nevoi, de teamă, de răutate.
Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii. Orașul, deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist și ursuz la prăvălirea nopții. Nici zăpada parcă nu mai este albă, ascunde sub fulgi un cenușiu apăsător.
Erau vremuri frumoase cândva, un timp în care omul era mai aproape de oameni, ulița era prilej de bucurie iar sufletul era plin de Ajun...
Astăzi suntem ocupați, preocupați doar de cumpărături, de felul în care arătăm, de cât „de firmă” suntem îmbrăcați. Uităm că sunt bordeie fără foc si fără un colț de pâine.
Nu mai avem vreme de Cel Născut în Bethleem, nu mai avem vreme să zâmbim, ori să dăruim. Nu mai avem vreme, deși vremea-i de colind... Nici colindătorii nu mai vin cum veneau odată. Ușa sufletului nostru este încuiată. Sărbătorim în rețelele de socializare, să vadă toți. Ce plină ne este masa! Ce frumos împodobim noi bradul! Ce bine avem în casă, sărbătorim, da?
În nesimțirea fiecăruia dintre noi, Pruncul care a schimbat lumea se Naște...
Sufletele lumii de astăzi sunt împietrite. Au avut grijă să pună o mască peste bucurie....