MOTTO: „Va fi un festival al bunului simț!” (Rareș Bogdan, în fum de grătare, la intrarea în pavilionul ROMEXPO, 25 septembrie 2021, la debutul Congresul Partidului Național Liberal)
.....................................................................
Așadar, după 30 de ani de democrație șturlubatică, aici s-a ajuns. La ceea ce am văzut noi pe 25 septembrie 2021.
Dacă la începutul anilor 90 intransigenții tranziției vorbeau despre „democrația originală” a lui Ion Iliescu, mă întreb... oare cu ce cuvânt ar fi botezat ei imaginea dezolantă a desuurilor îngălbenite și nespălate, lăsate la vedere la Congresului PENELE, din anul de grație 2021?
Am avut nevoie de 30 de ani de neîntreruptă evoluție pentru ca încununarea operei democratice, păzite aprig de intelectualii neamului, să capete numele: Bogdan Rareș&Vâlceanu Dan&Cîțu Vasilică&Anisie Monica... Turcan, săraca, se pare că nici n-a mai prins loc la masa echipei câștigătoare. N-au lăsat-o nici la discursuri... și nu știu de ce, pentru că exprimarea sa orală a făcut mereu deliciul cetățenilor.
Dar... să gândim pozitiv, zic, stimați cetățeni... și să vedem și partea bună a lucrurilor. Adică... în comparație cu discursul răgușit-pițigăiat al marelui câștigător Vasilică Cîțu, „moțiunea Orban” a părut un monument de gândire rațională și bun-simț. În comparație cu stupiditatea flască a lui Dan Vâlceanu, Violeta Alexandru a fost o efigie a inteligenței și a elocinței. În comparație cu isteria bolovănoasă și tâmpă a lui Rareș Bogdan, Virgil Guran a părut de-un nemaipomenită înțelepciune și de-o înspăimântătoare decență. În comparație cu sinceritatea dezarmantă a lui Gheorghe Flutur care a recunoscut că lumea asistă la un „spectacol jalnic al democrației care e astăzi la ROMEXPO!”, Ionel Dancă a părut un exemplu de luciditate și gândire sănătoasă.
Evident, că Orban, Alexandru, Guran și Dancă au fost - în aceste condiții - echipa pierzătoare. Sala a părut să răspundă cel mai prompt la stimularea ei cu... degetul lui Rareș Bogdan, care, cu ochii scoși din orbite și gestică de broscoi pus pe tava cu jăratic, urla: „Florin Cîțu, președinte! Florin Cîțu, președinte! Florin Cîțu, președinte! Florin Cîțu, președinte! Cu Dumnezeu înainte!”
Să nu uităm nicio clipă că această gașcă îmbălsămată în miros de mici și bere la butoi, ne-a fost livrată timp de 30 de ani ca fiind opțiunea celor mai educați cetățeni ai României, preferința celor care frecventează concertele de la Ateneu, alegerea matură a intelectualității fine, aspirația politică a populației elevate, a celor școliți la noul „pansion Șoazi Mangro”.
Ei, adică ăștia.
17 ani de președinție „dă dreapta”, având coada înnodată cu toți băieții cu ochi albaștri, din toate sufrageriile patriei, 17 ani de combinageală sinistră, ne-au adus caricatura asta de partid la conducerea țării. Enjoy-it! Simplu sau cu garnitură de USELE... și asezonat cu UDEMERE. Căci, să ne-nțelegem, mi se-ntoarce stomacul pe dos când unii și alții îmi sugerează că UDEMEREUL e un partid serios, așezat, matur... zău? în melanjul ăsta puturos? Făcându-se că nu observă duhoarea și ronțăind mai departe cuvintele: „...asta e singura alternativă pentru România”?
30 de ani de istorie și 17 ani de președinție „dă dreapta” au condus România la acest rezultat. Mulți spun că-și merită destinul derizoriu pentru că nu e în stare să riposteze. Pentru că se lasă călcată în picioare. Pentru că e credulă și ia de bune toate gogoșile care i se livrează. Pentru că tace. Pentru că e confuză. Pentru că învață greu și uită repede.
Căci, odată ajunși aici, nimeni nu-și mai poate imagina viitorul unei fundături...
LUMINITA ARHIRE
