Pedofilia este (încă) omologată ca fiind o boală psihică. Până acum 30 de ani și altele din ale sexului se aflau în același nomenclator. Cu râvnă, bani și efort persuasiv avântat, medicina a renunțat la altele. Știința (medicina e o știință parcă, nu?) a cedat în favoarea bigotismului ideologic nărăvaș. Iiiihaaa gen. Asta e! Știința mai dă și rateuri. Firea, niciodată.
Dar deocamdată pedofilia rezistă în nomenclatorul afecțiunilor psihice, ba are (încă) inclusiv sancțiuni penale. Să-i zicem (încă) boală, deci. Boala există. It's out there. Și forfotește nerăbdătoare să predea sex în școală. Mai ales în aia primară. Acolo e papa bun. Cel mai bun. Părinții care azi își feresc copiii de pedofili și de instrumentele lor stimulatoare sunt niște retrograzi cărora trebuie să li se aplice urgent o reeducare conformă. Iar părinții care își abuzează copiii trebuie mutați urgent în categoria educatorilor. Aia e practică, tovarăși. Pedagogică.
Vestea bună dpdv cultural e că în 15-20 de ani nu va mai exista producție cinematografică din care să lipsească o relație matur-bebeluș. Mentalitățile învechite trebuie updatate permanent. Nu putem sta la infinit în bezna evului mediu.
Descumpănitoare pentru mine rămâne nedumerirea legată de felul miraculos prin care omenirea a reușit, totuși, să supraviețuiască până azi, fără ca nimeni să-i fi predat sistematizat cel puțin 10 ani cum și unde s-o bage. Prezumția legată de instinct sau cea privind capacitatea părintelui de a gestiona responsabil o chestie, totuși, simplă nu mai pot fi lăsate la voia întâmplării. Statul trebuie să intervină. Statul educator trebuie să te instruiască despre cum se face. Copilul e un eșec al speciei din naștere, fiindcă n-are pic de "discernământ natural" în materie sexuală, iar părinții lui au o memorie atât de șubrezică, încât nu țin minte cum l-au făcut, câtă vreme au nevoie de terți ca să transmită copilului atât de complicata informație.
În fine, fractura logică de cel mai mare angajament la cei care promovează cu îndârjire educația sexuală în școală vine din completa lor lipsă de considerație pentru sistemul public de învățământ. Greu de explicat de ce ar educa sexual bine un sistem care în rest educă totul foarte prost. Un răspuns articulat la această mică împleticeală logică nu există fiindcă nu despre educație sexuală e vorba de fapt. De fapt e vorba despre scoaterea din nomenclatorul de specialitate a încă unei boli psihice.
E atît de simplu. Dar și deja, prea mult.
P.S.
Am avut nota 10 la feminism în facultate.