UNICUL CALATOR

dsaghfjkfgf

Din trenul cu un singur călător,

te-aștept iubite, și-apoi pot să mor...

În trenul cu un singur călător

E un melanj de umbre și lumină,

De vise-abandonate și de vină

Ce se lovesc la orice semafor..

De fruntea aplecată peste versul

În care îl așteaptă o dilemă:

„Va mai putea străbate universul

Acum, în clipa de amurg supremă?”

Dorința, ca un șarpe, se strecoară

Și ochii-ți strălucesc doar o secundă.

Tic-tac-ul obosit se înfioară

Și un ocean de sânge îl inundă...

Păcate amărâte-n strai de gală

Pe coridor se-aud cum gem și cântă

Într-un convoi împiedicat de boală,

Dar sunt fantome care nu cuvântă...

E drumul lung cu așteptări deșarte,

Vagoanele abia-și mai cară golul

Spre destinații clandestine, prea departe

Și încă un ocol își cere-obolul...

Eu te urmez cu gândul prins în gene,

De mână să urcăm munți și coline,

Și să ne-oprim pe iarbă în poiene,

Pe-un umăr să-mi las visul să te-aline...

Din trenul cu un singur călător

Iubirea mea coboară spre-a mă frânge,

Gustând frenetic clipa de amor,

Când brațele dorite mă vor strânge...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?