UN ALTFEL DE „PLAN MARSHALL”

bcbdgg

După căderea Cortinei de Fier, țările Europei de Est aveau nevoie de un nou Plan Marshall pentru a-și moderniza economiile, devenind competitive cu restul țărilor europene. Desigur, nu s-a întâmplat acest lucru.

Noul Plan Marshall nu ar fi trebuit să vină din partea Americii, ci chiar din partea țărilor care beneficiaseră de pe urma lui, reușind să-și reconstruiască industriile, infrastructura și agricultura afectate de război. ndhdjhgh

Fără un astfel de plan, Europa Occidentală nu ar fi avut nici o șansă să-și redreseze economiile în deceniile care au urmat. Iar dacă nu și-ar fi redresat economiile, America nu ar fi avut parteneri viabili pe vechiul continent. Planul Marshall a relansat economia Europei Occidentale, care până în anii 1970 a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Grosul fondurilor au fost alocate Germaniei de Vest, dar și Italiei, fără să se țină cont că aceste țări au luptat în tabără adversă. Americanii aveau nevoie de o Europă puternică, nu de una dezbinată de trecut, în care Germania de Vest a devenit polul principal de dezvoltare. Planul Marshall a șters atât urmele fizice ale războiului, cât și o parte din traumele produse la nivelul mental, făcând posibilă cooperarea între ocupanți și ocupatori, între învinși și învingători. Beneficiind de Planul Marshall, Europa a uitat de trecut, fiind preocupată de viitorul său  și faptul acesta a fost benefic pentru destinul ei. (Merită să menționăm aici, în paranteză, că până și o parte din medicii naziști, care au fost condamnați de Tribunalul de la Nuernberg pentru crime împotriva umanității, după ispășirea înainte de termen a pedepsei – mulți au făcut doar câțiva ani de detenție – au primit la ieșirea din închisoare sume consistente din partea aliaților pentru a-și putea deschide cabinete particulare la Berlin sau în alte orașe ale Germaniei de Vest; prin urmare și aici aliații – în special americanii – au dat dovadă de o maximă înțelegere și toleranță; de fapt, o parte din acești medici, dar și ingineri, și alți specialiști, au fost captați să lucreze dincolo de ocean.)

De un astfel de plan ar fi avut nevoie și țările Europei de Răsărit după prăbușirea zidului Berlinului. Europa Occidentală avea, în acest sens, o datorie morală - și nu numai - față de țările din fostul lagăr socialist. Dacă ar fi avut loc un astfel de plan, astăzi Europa ar fi fost mult mai stabilă decât e în prezent.

În cazul Planului Marshall a fost nevoie de fonduri foarte mari fără de care reconstrucția Europei Occidentale ar fi durat mult mai mult timp. Desigur, și Europa de Est, după prăbușirea comunismului, ar fi avut nevoie de fonduri pentru redresare, dar nu atât de consistente. Înainte de fonduri, ar fi avut  nevoie de o consiliere politică și economică, menită să facă trecerea fără pierderi enorme de la  economia planificată la economia de piață.

Din păcate, nu s-a întâmplat nici una nici alta. Pentru fostele țări din lagărul comunist nu a existat nici un nou Plan Marshall și nici un plan de consiliere pentru trecerea de la forma de proprietate socialistă la cea capitalistă. Trecerea s-a făcut prin rapt: fiecare a pus mână pe ce a putut și cum a putut, iar economiile fostelor țări socialiste în loc să redreseze s-au prăbușit pentru mult timp.

Nici aderarea la Uniunea Europeană și accesul la fondurile de dezvoltare – care ar putea fi privite ca un fel de încercare a unui plan Marshall, trasat după zonele de influență – nu au rezolvat diferențele, ci le-au adâncit. Desigur, putem vorbi despre succesele înregistrate pe plan economic și structural de Polonia, de Ungaria, de Cehia sau de Țările Baltice, nu însă și de România sau Bulgaria. hdejhdgg

Condițiile pentru aderare au fost - cel puțin pentru România - destul de drastice. Nu intru aici în amănunte pentru ce s-a făcut și nu s-a făcut. Cert este că s-a mers pe ideea de dirijare a resurselor de la periferie către centru, inclusiv a resurselor legate de materii prime, de utilități și de forță de muncă și pomparea unor fonduri, drept recompensă, de la centru spre margini, pentru menținerea unui nivel de trai minimal, fapt care a făcut cel puțin din România – o țară bogată în resurse – un  stat cvasiasistat.

 Or, pentru consolidarea Uniunii, ar fi trebuit adoptată o altfel de politică. Trebuia ajutată fiecare țară să-și dezvolte acele ramuri ale economiei pentru care existau resurse în interior, astfel încât conglomeratul european să arate ca un cub Rubik, în care fiecare țară să poată sta pe picioarele ei, legăturile dintre ele făcându-se prin facultăți de ordin legislativ și economic.

Desigur, nu e timpul pierdut nici acum să se treacă la o astfel de politică.

Prim Planul Marshall, SUA a evitat să ducă o politică colonială în Europa Occidentală și a avut de câștigat. De ce o parte din liderii occidentali și americani nu aplică azi aceiași politică față de Europa de Est, ci - uitând de trecut - par să o împingă în război? E posibil să greșesc, dar asta-i impresia mea... Cineva ne împinge în față...

NICHITA  DANILOV

Add new comment

Restricted HTML

  • Allowed HTML tags: <a href hreflang> <em> <strong> <cite> <blockquote cite> <code> <ul type> <ol start type> <li> <dl> <dt> <dd> <h2 id> <h3 id> <h4 id> <h5 id> <h6 id>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Web page addresses and email addresses turn into links automatically.

Featured

EI !

Au aruncat două bombe atomice asupra Japoniei, au ars mii de oameni care suferă până astăzi, doar pentru a arăta Uniunii Sovietice de atunci, că au arme nucleare!