Treziți-vă români, haideți la Alba,
Să punem iarăși țara pe picioare!
Sculați-vă din somnul cel de moarte
Și din această stare, care doare.
Treziți-vă români, că plânge Ștefan,
Plâng voievozii toți și domnitorul,
Că n-am fost vrednici să le urmăm pasul,
Să ducem mai departe viitorul.
Treziți-vă români din letargie,
Citiți ce oameni vrednici am avut
În neamul nostru, două mii de ani
Și câte fapte mari, ei, au făcut!
Treziți-vă români, veniți la Iași,
Unirea să o făurim din nou
Și să renaștem, iar și iar, din humă
Sau, cum vedem c-apare-un pui din ou!
Treziți-vă români, nu mai e glumă,
Bocancii grei ne tot apasă țeasta!
Treziți-vă, că țara noastră scumpă
Își duce greu și-anevoios năpasta!
Treziți-vă, că plâng de noi poeții,
Și plânge Brâncoveanu înmiit,
Că nu suntem în stare să le ducem
Pe culmi, ce-au apărat și au dorit.
Treziți-vă români, că somnul naște
Monștri ce cresc tăcut și bagă frica
În jurul lor și-n neamul ce-i hrănește
Și care nu-și dă seama de nimica!
Treziți-vă români, că vine ziua
Când s-or scula din groapă cei eroi,
Ce și-au lăsat în urmă viitorul
Și au plecat, în grabă, la război.
Treziți-vă, că aspru-or întreba:
„Ce ați făcut cu țara, pentru care
Și-au dat ei viața, ca ei s-aducă
Pace și tihnă, pentru fiecare?!”
Treziți-vă români, măcar odată
Pe an, în ultima din luni,
Să prăznuim cu stimă și respect
Pe cei numiți, frumos, de noi, străbuni!
Treziți-vă, odată, să vedeți
Ce cinste au eroii care-au fost
Plecați în multele și grelele războaie,
Cu scopul de-a ne face nouă rost!
Treziți-vă odată!!!
COSTEL MIREL NECHITA
