TRENUL VIETII

fhdgdff

M-am urcat în trenul vieții

Dintr-o gară mai retrasă,

Să-i dau aripi tinereții

Spre o lume mai frumoasă!

 

Așteptam grăbit să vină

Trenul meu accelerat,

Dar nu știu din ce pricină

N-a oprit, nu m-a luat!

 

Pe un scârțâit de şine 

A venit într-un târziu

Personalul, pentru mine,

Oare-aveam bilet?...Nu știu!

 

Am urcat la clasa a doua

Fuga-n ultimul vagon,

Pe palme luasem roua

Florilor de pe peron!

 

Am trecut prin multe gări,

Călători urcau mereu

Unii cu brațe de flori,

Alții cu bagaj mai greu!

 

Unii coborau în grabă

Ajunși unde și-au dorit,

Alții, fără nici o treabă,

Se plimbau necontenit!

 

Eu cu roua de pe palme

M-am spălat un pic pe față,

M-am rugat atunci...o, Doamne,

Ai grija de a mea viață!

 

Și-a avut grijă de mine

Așa cum eu L-am rugat,

Chiar cu scârțâit de sine

Dumnezeu nu m-a lăsat!

 

M-a purtat prin locuri multe

Și prin gări ce m-au durut,

Dar mi-am pus un senin pe frunte

Și din tren n-am coborât!

 

Încă mai sunt călător

În trenul meu personal

Și-mi port sufletul cu dor

Unduind pe-al vieții val!

 

Câte gări mai am în față...?

Încă nu știu să vă spun,

Atât știu, mi-e drag de viață,

Ce-i frumos  din ea adun!

 

Și scriu totul într-o carte,

Până nu e prea târziu.

Când va fi ultima parte,

Nu pot să vă spun ....Nu știu!

      TEODORA DUMITRIU

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?