Zilele trecute, urcând dealul Tătărașului, i-am spus vechiului meu prieten, Valeriu Gherghel, cu care, de altfel, am și polemizat de atâtea ori în Ziarul de Iași pe diverse teme literare, că Tolstoi - în ciuda impresionantei sale opere - e lipsit cu desăvârșire de umor.
În cazul lui Tolstoi e vorba de un defect, sau de o calitate? l-am întrebat pe filozoful Valeriu Gherghel.
Și Valeriu a stat mult timp în cumpănă, neștiind ce să-mi răspundă.
El a admis că, într-adevăr, opera lui Tolstoi e impresionantă și că are tot ce vrei, și descrieri de natură, și personaje bine conturate, și atmosferă, și sentimente, și idei, dar umor nu are.
Am citit și răscitit Război și pace, am citit și răscitit și Ana Karenina, și Învierea, și Moartea lui Ivan Ilici, și Părintele Serghei, i-am citit și o parte din Jurnal, i-am citit și scrierile filozofice, am spus, dar nu am găsit nici o situație și nici o fraza care să mă facă să zâmbesc. După părerea mea, umorul e necesar operei de artă, el creează, prin punerea în abis, un echilibru necesar între ideile expuse și tonul frazării, scutindu-te să cazi în ridicol sau în patetism. Dar, uite, că la Tolstoi, umorul nu e necesar.
Se pare că ai dreptate, Nichita, mi-a răspuns Valeriu Gherghel. Cred că observația ta e justă. Am să mă gândesc la ea. Uite, spre deosebire de Tolstoi, Dostoievski are umor...
Are umor cât vezi cu ochii, i-am zis lui Gherghel. Iar Tolstoi nu are umor nici dacă-l pici cu lumânarea Dar să nu uităm, totuși, că Dostoievski a ieșit din mantaua lui Gogol, pe când Tolstoi din propria sa rubașcă... Deși, Tolstoi, dacă ar fi să ne gândim mai bine, e un personaj pur dostoievskian. Frământările lui seamănă cu cele ale lui Ivan sau cu cele ale lui Dmitri Karamazov. Poate chiar și cu cele ale lui Svidrigailov, un personaj pe cât de antipatic din Crimă și pedeapsă, pe atât de fascinant.
Oare cum era Lev Nicolaevici Tolstoi în viața cea de toate zilele și de toate nopțile?
Și totuși, fotografia care-l prezintă în chip de cerșetor, cu căciulă și un sac în băț, conține multă ironie, mult farmec, și chiar duioșie umană...
NICHITA DANILOV
