TOAMNA DIN OCHII EI

JHDHFGF

De-o vei zări-ntr-o zi, din întâmplare,

Când paşii-i rătăcesc printre alei,

Să-i dăruieşti un zâmbet plin de soare,

Femeii ce adună toamna-n ochii ei.

 

Să nu-i priveşti în treacăt fardul fin

Şi pasul, niciodată prea grăbit,

Ci să-i scrutezi adânc, sufletul plin,

Ce poate, nu-i de nimeni auzit.

 

Iar mâna ei suavă, parfumată,

Ce delicat la piept o floare-adună,

Să te gândeşti: e oare sărutată

Şi tandru mângâiată de-altă mâna?

 

Să crezi, că poate orice frunză moartă

În sufletu-i, e-o tristă amintire,

A unor paşi pe care îi aşteaptă

S-o însoţească-n drumul spre iubire.

 

Şi să priveşti, măcar pentru puţin,

În ochii ce de lacrimi poate-s grei,

Va fi o picătură de senin,

Ce norii îi alungă din suflețelul ei.

 

Căci doar femeia fericită poartă

Seninul primăverii-n ochii ei...

Şi n-ai s-o vezi plimbându-şi vreodată,

Toamna din suflet, singură, pe-alei..

ELENA NEICU

Tags

Featured