TARA DE PRIPAS

jcjfhfjsdh

 

Un vechi tolbaș de vorbe late,

Om norocos din cale-afară,

S-a pomenit pe neașteptate

Stăpân peste întreaga țară.

 

Din ea-și făcu o prăvălie

Și ca un negustor de treabă,

Pentru ca-n lume să se știe,

Prinse-a striga de la tarabă:

 

„– Poftiți aici! Oricine are

Obrazul fără de rușine

Și-o constiință de vânzare,

Poftiți să faceți târg cu mine!

 

Prostie, lene, lingușire,

Eu cumpăr tot. Veniți aici!

Și cei mai nărăviți din fire

Mi-or fi tovarăși și amici.

 

Eu dau tot felul de noroace,

Căci sunt atoatețiitorul,

Măriri, averi… Să vie-ncoace

Toți trântorii ce le duc dorul!…”

 

Așa, sunt zece ani de când

Pe norocosul negustor

Îl auzim mereu strigând,

Și mușteriii vin de zor.

 

În zece ani ce de-a lingăi

Nu se văzura-n slujbe mari,

Câți oameni fără căpătâi

N-ajunseră milionari!

 

Veniți si voi, străini calici,

Și strângeți tot ce-a mai rămas!

Ce să mai faci? Ce să mai zici?

Sărmană țară de pripas!

ALEXANDRU VLAHUTA

la 1881

Tags

Featured