SUNT...

nfhuj

Sunt umbra unui vis cu aripi frânte,

Ce-și bandajează rana cu poeme,

Când stelele n-au voie să mai cânte

Și versul e-arestat între dileme...

Sunt întrebare cu răspuns ambiguu

Și zborul interzis de păpădie,

Metaforă cu geamătul contiguu

La început și punct final de poezie...

Sunt hologramă dintr-o altă lume

Pe un ecran expus în piața mare,

Unde mă strigă pescăruși pe nume

Cu țipete născute la-ntâmplare...

Sunt susur de izvor, doinind a jale

Prin dimineți proscrise în apusuri.

Arunc cu rime-n nopțile murdare

De-atâtea fantomatice răspunsuri...

Sunt gândul interzis, oprit la vamă

Întors din drum, pe umeri, cu blesteme

Sunt scenaristă-n propria mea dramă

Sunt versul mov ce sfâșie și geme...

Sunt firul de nisip ce curge-n grabă

Într-o clepsidră spartă de tic-tac-uri

Sunt literă orfană de silabă

Fără-adăpost și pentru răni n-am leacuri...

Sunt... oare sunt, sau e doar nălucire?

Nu mă mai simt și nici nu mă mai știu

Și n-am nici cui să dau măcar de știre

Că sunt devremele din prea târziu...

VIOLETTA PETRE

Tags

Featured