Azi mă voi oprii cu geana pe un organ existent al corpului orașului, dar inutil ca și o proteză din lemn de fag cariat aruncată într-un colț de beci pentru că purtătorul ei are cancer generalizat și stă la pat așteptând să moară. Da. Este vorba despre Poliția Rutieră. De Poliția Rutieră de aici, de la Iași.
Personal, am avut multe colaborări cu acest Serviciu pe parcursul ultimelor trei decenii, iar unii dintre foștii ei comandanți deveniți azi respectabili pensionari, își amintesc cu siguranță plăcerea și bucuria anilor 90, când Iașul era luat drept etalon de Țară (de la București până la Timișoara, Arad sau Oradea), pentru inovările și claritatea marcajelor, a fluidizării traficului rutier. Pe acele vremuri la Iași aveam marcaj bicolor, cu axa străzii marcată cu culoare galbenă, iar axele benzilor cu alb. Trecerile de pietoni aveau rampe înclinate în loc de bordură, iar culoarul lat de un metru te ghidau de la o rampă la alta printr-un alt culoar cu linii galbene de pietoni intercalate cu cele albe. Tot atunci uimeam România cu introducerea luminii verde intermitent de azi, pentru virajul la dreapta de pe Banda 1, cu cedarea trecerii în situația când venea un vehicul din stânga ce avea prioritate de trecere pe direcția sa. Asta a revoluționat traficul rutier, ambuteiajele și timpul de defluiere al intersecțiilor. Au venit ștabi de la București și au rămas foarte impresionați de simplitatea ideii și de rezultatele ei. Soluția a fost imediat preluată la început în Moldova, pe la Bacău, Piatra Neamț sau Suceava și era vorba să fie implementată în STAS-ul 1848, dar pensionarea inginerului Milucă Carp de la AND (azi CNAIR), a eșuat practic un act normal, de birocrație pură. Totuși, Iașul folosește încă și azi cu succes soluția, iar lipsa luminii intermitente de pe Banda 1 pentru virajul „la dreapta”, atrage nervi și înjurături printre dinți a „șoferilor”, fie că sunt ei medici, avocați, sau muncitori agricoli. Cu binele te înveți repede, dar când este să te dezveți, este cumplit de greu!
Era pe la începuturile istoriei, la primul mandat al lui Simirad, când acesta bătea încă la ușă când intra în Secretariat ca să meargă la birou...
Iașul era condus și coordonat pe vremea aia chiar de edili, care fuseseră prinși în schemă de „revoluție” și își cunoșteau la perfecție menirea și profesia. Inginerul Mihai Theodorescu era Director General al Citadin-ului, iar ing. Radu Onofrei era Directorul Direcției Tehnice în Primărie. Amândoi erau profesioniști serioși, buni manageri, dar de școală veche, și se adaptau din mers la Economia „de piață”.
Schimbările survenite ulterior în clasa politică, în mentalitatea ei, în dorința de parvenire și de putere cu orice preț - concomitent cu dezvoltarea Mafiei - a cărei baze au fost puse de Simirad, au degradat accelerat toate domeniile de Gospodărie Comunală care se identificau cu totalitatea problemelor edilitare.
La începuturi, Poliția Rutieră acționa chiar ca un ajutor de bază în sprijinul Administratorului de străzi sau de drumuri – fie că era vorba de Primărie sau de Consiliul Județean – erau frecvent inspecții comune între ofițeri desemnați să răspundă de acest aspect și se stabileau măsuri comune de schimbare a unor priorități, de introducere a unor restricții, sau chiar de deviere temporară a traficului pentru efectuarea unor lucrări în carosabil. Fiecare își făcea treaba sa fără a se încălca un teritoriu de competență. Pentru că se lucra „din mers” la marcaje, intersecțiile importante erau proiectate seara, a doua zi de dimineață erau avizate de comandantul Poliției Rutiere de la Județ și Municipiu, iar cu semnăturile lor se trecea la treabă pe stradă. Doar că aceia erau oameni implicați, oameni de-ai Iașului, care doreau binele și satisfacția lor era probabil notorietatea în ochii șefilor din IGPR și a Ministerului. Premii, înaintări în grad, recompense, lucruri firești pe care nu interesa un civil, dar care contribuiau la confortul general social.
Este drept, că traficul rutier – deși explodase – era la o jumătate din cel de astăzi, dar problemele ce preocupau și edilii și poliția rutieră, era același: îmbunătățirea condițiilor și a confortului în trafic și găsirea soluțiilor pentru rezolvarea lor.
Revin la acest periplu astăzi, la treizeci de ani „după”....
Ce avem noi astăzi la Iași? Avem de fapt cam ceea ce merităm, avem în fruntea obștii doar niște nulități profesionale, doar muncitori cu gura care încă mai copie de exemplu marcajele de acum 25 de ani cu mici modificări în schimbarea unor priorități, avem o Dictatură a Mafiei, la care Poliția Rutieră se subordonează în totalitate politicului reprezentat de Primar și de Președintele Consiliului Județean pe plan local, plus de politicul reprezentat de Guvernare, pe plan național.
De aici sunt consecințe! Ministerul de Interne este azi mai mult Minister de Afaceri ȘI Interne, primele fiind predominante. Așa se explică cum sunt numiți în funcții comandanți de eșaloane pe criterii de afinități politice, de prietenii din timpul Școlii, pe cumetrii și interese de grup.
Azi Iașul s-a procopsit de câțiva ani cu comandantul Șoric, aterizat de la Piatra Neamț la Poliția Rutieră ca un fel de pedeapsă ce l-a făcut vedetă națională prin prietenia sa cu niște interlopi locali de renume, în urma unei crime în lumea magraonilor purtători de șiș și chistol.
În loc să fie pedepsit, retrogradat sau trecui în rezervă ca fiind indizerabil muncii de Poliție, donul Șoricel a fost mutat de Mafia din M.A.I., cu ajutor politic, la Iași, unde a aterizat din înaltul cerului și pus ca și cucul să clocească ouă de aur. E treaba lui cum a dobândit el diplomele care le are, cum a dat examenele în viață, dar un lucru este cât se poate de sigur: meserie nu știe și nici măcar nu are nici cea mai vagă idee ce atribuții ar avea în calittate de „comandant” al Poliției Rutiere Județene. El este manechinul din geam, „optmiicinci sute pe piept îi scria”, iar Chirica și Alexe, azi îi schimbă prețul din vitrină ori de câte ori se apropie Black Friday.
Iașul este un haos generalizat. În materie de circulație rutieră, lucrurile sunt total scăpate de sub control. Primăria Iași este ținută intenționat în beznă profesională prin menținerea în Organigramă a unei așa zis „Comisii” de Circulație Rutieră condusă discreționar de Primar, cel cunoscut și cu pseudonimul „Cel mai Atehnic Director Tehnic” din România, încă de acum două decenii...
Chirica, ajuns prin prostia oamenilor, prin nepăsarea lor și prin ticăloșia Mafiei politice, la al doilea mandat de „primar ales, ține cu dinții de menținerea de trei decenii a acestei Comisii fantomă ce este formată din colaboratori și consilieri pricepuți în horticultură și educație fizică, dar care au permis categoria „B” de conducere! Legea o impune Chirica, după urechile sale, așa cum doresc mușchii săi, interesele lui și al grupului său. Ei eliberează autorizații de construcție la blocuri turn fără niciun loc de parcare, spații de birouri, tot ce îi aduce șpăgi de sute de mii de euro cu investiții producătoare de venit în termen scurt. Pe nimeni nu îl duce capul și nici chiar nu și-l bate să impună construirea judicioasă a unor clădiri de parcări supraetajate care să aspire și să descongestioneze puzderia de mașini parcate oriunde sub pădurea de table indicatoare inutile cu „oprirea interzisă”!
Iașul e sufocat, la orele de vârf cel puțin, intersecțiile se blochează, iar semafoarele nu fac față, devin inutile, în ciuda sumelor imense cheltuite pe inteligența lor! Edilii din subordinea lui Chirica nu știu, nu vor, sau nu sunt lăsați să gândească și să se exprime, pentru ca nu cumva „Șăfu” să se supere și să-i ușuiască pentru că i-a stricat interesul...
Ei bine, AICI ar trebui să intervină și să impună Legea și ordinea Poliția Rutieră, dacă ar avea comandanți curați, competenți și dornici să se implice.
Poliția Rutieră are menirea să inspecteze zilnic toate zonele producătoare de restricții în trafic, să verifice semnalizarea reglementată prin Instrucțiuni comune între Ministerul Transporturilor și MAI, să AMENDEZE șefii punctului de lucru dacă acesta nu este semnalizat complet corespunzător și apoi pe șefii ierarhici ai șefilor de punct de lucru dacă aceștia nu asigură mijloacele și dispozitivele necesare semnalizării. Nu este admisibil ca să nu existe de exemplu la nivel de Poliție Rutieră Municipală un ofițer de legătură desemnat să colaboreze cu primăria, care să cunoască și să transmită zilnic problemele depistate de poliție și care se cer rezolvate de edili! Dacă el există cumva teoretic, atunci munca lui este invizibilă! Ăștia de azi habar nu au, sau cel puțin nu vor să aibă!
Șantierele mari și care se întind pe perioade mari de timp trebuie semnalizate obligatoriu cu mijloace reflectorizante, iar inspectarea punctului de lucru trebuie să se facă de poliție continu, măcar săptămânal, sau după o perioadă de ploaie sau ninsoare. Cel puțin pe drumul spre Dancu, s-au văzut unele măsuri luate după articolele repetate în Rechin de Bahlui, dar acestea sunt doar formale și de mântuială. Balizele presărate pe marginea casetei adânci a liniei de tramvai sunt stropite veșnic de noroi – mai ales pe firul Dancu – Iași și noaptea nu există nicio șansă să le vezi la lumina farurilor.
Constructorul are obligația prin Lege să întrețină continu, să spele indicatoarele murdare, să aibă un om calificat care să fie plătit pentru asta în tot timpul cât există șantierul, doar că acești „investitori” cumătri cu primarul, nu își diminuează profitul cu lucruri minore. Tot Constructorul are obligația SĂ ÎNTREȚINĂ direct carosabilul în zona punctului de lucru când acesta permite desfășurarea traficului prin șantier, deși „din Studiul de Fezabilitate și Proiectare” trebuiau rezolvate rute ocolitoare prin crearea de alternative.
Așa se procedează în străinătate, și mai nou și în România din Ardeal mai încolo.
Moldova este ținută în promiscuitate și în înapoiere de acești incompetenți care și-au dat mâna într-o frăție a ticăloșiei, lucru ce le aduce scuipatul zilnic al locuitorilor ce nu înțeleg cauzele, dar sancționează efectul lor.
Deși în repetate rânduri se continuă blocarea traficului pe firul ce duce spre Holboca și în orele de vârf ești obligatoriu împins să ocolești prin Tomești(!) din cauza nepăsării și incompetenței, la nicio intersecție esențială care întretaie Calea Chișinăului nu vei verdea un polițist care să dirijeze circulația. Aceștia sunt probabil și ei în zile libere acordate pentru munca inutilă de supraveghere a traficului rutier în zile de sărbătoare, când oamenii sunt vegheați inutil de acest regim opresiv!
Comandantul Șoric nu cred că știe că există soluții de creare a unor sensuri giratorii cu parapeți mobili din plastic – gen bidoane umplute cu nisip pentru stabilitate – și stâlpi de indicatoare mobile cu un soclu din beton cu care pot impune o descongestionare a circulației, se pare că nu are habar de posibilitatea creierii de SENS UNIC pe unele străzi de penetrare în cartiere, sau cel puțin nu își bate capul de frica lui Chirica!
Măi omule, Chirica astăzi este, iar mâine nu se știe, poate va trebui să-l păzești, dar cred că mai „corect politic” ar fi să jucați table amândoi...
Iașul este sub era înapoierii, sub era incompetenței, a delăsării practice, a dictaturii Mafiei. Cu o Justiție coruptă, care face parte din lumea interlopă, care apără pe mafioți, nu ne putem aștepta la altceva! Totuși, mai la Vest de Moldova, se înmulțesc din ce în ce mai tare primarii și edilii care chiar vor să facă bine localităților lor, să cheltuiască banii europeni în folosul comunității, dar Moldova este încăpută pe mâna unor nemernici a căror principală trăsătură, este incompetența și rapacitatea.
GABRIEL MIHAILA
