STAFETA

GSGHFDF

Nu se hotărăște vara să mai plece, încă-mi este

Și se gudură prin iarbă și prin valurile mării.

Chiar de trenă-am agățat-o c-un poem într-o poveste

Tocmai când urca-n vagonul ce-aștepta ora plecării...

Elegantă în ținuta de voiaj cu flori la tâmple,

Cu umbreala-i dantelată asortată cu poșeta

Aștepta chiar lângă toamnă, un miracol să se-ntâmple

Și în ultima secundă i-am furat din mâini ștafeta.

E și-acum în vers la mine, c-un Campary de la gheață

Și împarte generoasă din bagaje sori pe plajă.

În șezlongul de dantelă cu ea însăși se răsfață,

Eu mă delectez cu-albastru și cu verde și ce vrajă

Mi se-ncuibă prin artere, ca un drog cu-aromă pură

Și îmi urcă până-n creier și coboară-ncet pe gură.

Rămâi, vară, înc-o vreme, că nu te-am gustat destul

Și de tine, niciodată n-aș putea să fiu sătul...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured