SPOVEDANIE

JFDHGDFSD

Vreau să trăiesc din nou ieri, nebune zile,

amintiri pe care viața se răzbună să le uite,

amețite într-un vechi carusel,

rătăcesc pe întuneric în dimineți absolute după un loc din timpul ce se vrea mort...

dorm adânc, fără trup, mâine cu senzația de déjà-vu

 ca un înger smerit pe desenul unui pictor bețiv,

tablou fără culori, agățat de un cui,

cu răni adânci împletite în tălpi, picurând doar nori...

sunt tâmpă... ascund cuvinte șterse,

fraze fără sens, file amorțite de trecerea timpului...

stau rugându-mă-n genunchi pentr-o poveste pe care tot vreau să o știu,

fără iubire n-ar bate vânt, nici ploi,

doar un vis obosit...

fac mè-a cùlpa și citesc "Consolare,"

râd uneori sub un gând,

greșesc, cerșesc îndurare ca mâine să mă pierd din nou pe a vieții cărare, acolo,

în copilărie, citind pe Malot...

mă spovedesc vouă, fără rușine în vers,

iubesc, urăsc... plâng și râd uneori...

Da... am suflet și încă trăiesc, pentru un mâine ce aș vrea să fie tot ieri...

DANIELA  ENE

Tags

Featured