SOLDATUL DUDULICA

cdhnfhhh

Precum mă cunosc foștii colegi de cazarmă, am fost un ofițer atipic, raportat la regimul cazon. Și după chipul și asemănarea mea, îmi erau și subordonații, unii fără voia lor, alții că-mi semănau. Și avea grijă comanda regimentului a-mi încadra compania cu toți zurbagii, de la soldat până la ofițer, că altul nu-i putea struni. Si toți se mirau cum dintr-un rudar scoteam un sergent s-au caporal, iar un locotenent notat NS (nesatisfăcător), s-au S (suficient) de altul, obținea de la mine FB (foarte bine) și propunere de promovare. Si de mint, îl rog pe col. Vasile Radu să o spună, iar de n-o va spune, îl blestem să-l mânânce sergentul Bârhală pe 'ceea lume, cum l-o mâncat în asta, spre a-i lua funcția de Comandant de Brigadă!!(ieșenii cunosc marfa!) Și nimeni nu avea a-mi reproșa ceva, întrucât faimoasa Cp.5 era singura din regiment care era subunitate de frunte.

Încadrarea permanenta a Cp.5, cu regularitate era de 15% Școală corecție; 22% intre 1-4 ani „la  zi",13% grațiați din motive umanitare, 50% români mai închiși la culoare.

Și dintre ăi 50% de,, intunericiți", cel mai drag inimii mele a fost soldatul Dudulică. Știa omul ăsta a cânta din gură, și priceput a scoate din placajul valizei și ritmul dobei și acompaniamentul contrabasului. Și ce repertoriu avea!

Se brodi ca la una din ,,activitățile culturale" să participe și comandantul regimentului și în zadar am încercat să nu renunț la învățarea de cântece patriotice... Că nu și nu, să-i cânte Dudulică din gură și valiză! L-am poftit în cancelarie, am pus la fiert cafeaua, timp in care Dudulică și-a pregătit instrumentul, adică valiza. Restul companiei l-am trimis în curte, pentru a învăța să cânte în marș.

Și începu concertul Maestrului Ghe. Dudulică! La prima melodie, ,,Puscărie, puscărie" am servit cafeaua împreuna cu comandantul. La melodia ,,Deschide gropare mormântul" văzând lacrimi în ochii comandantului, am umblat la ,,rezerva strategica" și cu zgârcenie am turnat în două pahare. Și ceru comandantul ,,bis" și la melodie și la pahare. Gândind că-mi rămâne sticla goală de va cânta Dudulică doar de jale, i-am spus să cânte una de la șatră, care-mi plăcea mult. Și se răzbună Dudulică pe mine schimbând ordinea versurilor, bagându-mă în gura lupului. Că începu a cânta ,,Tu esti neagră ca piperul/ mai tiganca mea/ și ți-o tragi cu colonelul/ măi țiganca mea”...

Si fără rost au fost toate încercările mele de a-i explica comandantului, că în cântec este vorba de culoarea catranului și de fapta căpitanului...

Peste două zile Dudulica era detașat la munci in industrie, iar la două săptămâni eram și eu mutat la ordin, sef birou PTAP, la P.Neamt.

Că așa se întâmplă când te pune dracul a bea cu șeful!

NICOLAI GANCERENCO

Featured

SAPTAMÂNAL, PRESEDINTELE MERGE SI ÎSI FACE DATORIA! COSTA, DAR MERITA!

De câte ori mă gândesc la uriașa râmă prezidențială formată din „titular” și din „garda pretoriană” a Klausului scurgându-se pe Valea Oltului către Sibiu, în fiecare săptămână, mai precis către „soția mea, Carmen”, îmi vine în m