SINGURATATE ÎN DOI

ydtfasfgdfujgff

E nevoie de doi, să răzbești printre ploi,

Să topești norii grei de zăpadă.

E nevoie de „tu”, e nevoie de „eu”,

Ca să fim a iubirii dovadă...

E nevoie de noi, să zburăm amândoi

Chiar de-avem doar pe-un umăr aripă.

Lângă mine să stai, să nu dai înapoi,

Când te strig dintr-o cușcă de frică...

E nevoie de grai, de cuvinte să-mi dai

Eu, poeme, să-ți cânt dimineața,

Când abia te trezești și în brațe de rai

Să simțim cum ne-apropie viața...

E nevoie de-Adam, iernile să le am

Mult mai calde în brațele tale,

Evă, eu să-ți topesc flori de gheață la geam,

Să-nfloresc în albastre petale...

E nevoie să fim yin și yang din verset,

Din rotundul astral fără margini

Să dansăm în tandem, pe un stih, menuet

Să rămânem vocale-ntre pagini...

Dar, când nu rezonăm dintr-un motiv bizar,

Mai dispar din sonate, vocale,

Portativele-s scrum și rămâne doar fum

Și plecăm înspre alte escale...

Singur tu, plictisit, de-aventuri ispitit

Îmi oferi nonșalant un adio;

Ești din nou un Străin, spre alt drum ațintit

Eu te-aștept, imuabilă Vio...

VIOLETTA  PETRE

Tags

Featured

S I M U L A R E A

De multe ori ar trebui să lăsăm goana asta nebună cuprinsă de frenezia  banilor care fie că sunt foarte mulți, fie că sunt foarte puțini, ne ocupă mintea și ne comandă creierul fără să mai fim capabili să gândim puțin cu capetele noastre. Consecința?