MOTTO: „Ioana Moldovan (n. Ioana Drecin) este un teatrolog, critic de teatru, manager cultural, absolventa a secției de Teatrologie, Management Cultural si Jurnalism Teatral din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, promoția 2006. A terminat cursurile de Master tot în cadrul UNATC in 2008 și a urmat un doctorat cu tema Teatrul într-o societate deschisă. Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru din 2007 și cadru universitar (lector) la UNATC. A lucrat între anii 2006-2009 ca manager la Teatrul ACT din București și de 8 ani scrie critica de teatru la REVISTA 22. Ioana Moldovan a beneficiat de o bursă de cercetare Fullbright în America și a studiat la USC-University of Southern California din Los Angeles între anii 2010-2011. În anul universitar 2015-2016, Ioana Moldovan a urmat un Master Pro în Studii Teatrale la Universite Sorbonne Nouvelle din Paris, bursă din partea guvernului francez”. (SOCIETATEA MUZICALĂ .ro, „Elitele”)
.....................................................................
Dânsa, acolo, la REVISTA 22, șade-n compania unor doamne care... dar hai să vă spun mai bine cine sunt, că înțelegeți dumneavoastră, cetățeni, ce anume vreau să vă comunic: Andreea Pora... Tia Șerbănescu... Rodica Culcer... Brândușa Armanca... Și, ziceam, aflată în compania acestor doamne atât de serioase, Ioana Moldovan a scris un articol fără sare, fără piper, de te și întrebi de ce naiba l-a scris, despre necesitatea educației sexuale la puștimea care n-a învățat încă să-și șteargă lumânările de sub năsuc... Că, de, Doamne! dânsa n-a beneficiat și bănuiesc că a fost traumatizată:
„Generația mea a fost crescută de femei care nu aveau voie să dispună libere de corpul lor, care refuzau sexul de frica unei sarcini nedorite - căci avortul era nu numai ilegal, ci și mortal, căci nimeni nu te salva în cazul unei hemoragii.” (O EDUCAȚIE SEXUALĂ, 6 iulie 2021, REVISTA 22. ro)
... iar acum cred că a vrut să corecteze această frustrare istorică promovând ideile revoluționare din „Standardele pentru educație sexuală în Europa” (2010) ale Biroului regional OMS (Organizația Mondială a Sănătății). Standardele alea, le știți... despre cum trebuie copilașul cu ursuleț în brațe să se dedulcească la plăcerile secrete ale adulților!
Sigur că și asta ar fi fost destul să mă enerveze, dar dânsa s-a gândit să apese și mai tare pe accelerație. Și a recomandat, în cuprinsul aceluiași articol - pentru puștime - niște povești delicioase despre fetițe care cred că băiețeii sunt „câh” și băieței care consideră că fetițele sunt „bau-bau”. Ia să vedeți ce le recomandă doamna:
„Cărțile Vittoriei Facchini... ele nu vor fi niciodată traduse în limba română. Originară din Puglia, Facchini este autoarea a patru cărți de excepție, publicate între 1997 și 2000 și traduse în câteva limbi de referință (franceză, portugheză, coreeană și japoneză). Două dintre cărți, concepute pentru UN PUBLIC ÎNCEPÂND DE LA CINCI ANI (apropo, cam de la ce vârstă prichindeii devin «public»?, n.n.), spun povestea unei fetițe căreia nu-i plac băieții și a unui băiețel căruia nu-i plac fetițele. Sunt cărți care educă de la cea mai fragedă vârstă cu privire la faptul că există fetițe care preferă fetițele și băieți care preferă băieții. Am avut ocazia să răsfoiesc ediția franceză a cărții «I maschi non mi piacciono perché», o carte pentru copii revoluționară (!!!!, curat revoluționară!, n.n.). O fetiță cu codițe aruncă verdictul din prima pagină: «De ce nu-mi plac băieții? Păi e foarte simplu». Urmează o serie de desene colorate și amuzante în care personajul principal se plânge de faptul că băieții sunt mai mereu murdari (!!!, n.n.), că au mereu nasul roșu (!!!, n.n.) și urechile în forme ciudate (!!!, n.n.), că mai tot timpul își bagă degetele în nas (!!!, n.n.) și... câte și mai câte. Facchini, care în 2006 a fost premiată cu premiul pentru cel mai bun ilustrator de carte din Italia, reușește să-și cucerească cititorul cu firescul frazei, amuză prin naivitatea și sinceritatea desenelor, astfel încât un adevăr care deranjează pe mulți devine ceva accesibil, acceptabil și agreabil.” (O EDUCAȚIE SEXUALĂ, 6 iulie 2021, REVISTA 22. ro)
Țin să vă spun că, într-adevăr, doamna Vittoria Facchini este o ilustratoare de mare talent. Bilă albă, zic! Numai că, vedeți, după cum ne aruncă madam Ioana Moldovan chestia asta cu „cel mai bun ilustrator de carte din Italia”, în finalul paragrafului, pare că dânsa vrea doar să ne alunece mai cu spor „fereastra Overton” pe esofag. Deci, bilă neagră!
Să recapitulăm, cetățeni... băiețeii sunt mai tot timpul cu degetele VÂRÂTE-ADÂNC ÎN NĂRI, au mereu NASUL ROȘU, flutură niște urechi CU FORME CIUDATE și sunt cam NESPĂLAȚI...
Mă întreb ce opinie au distinsele editorialiste de la REVISTA 22 - Pora, Culcer, Armanca și „bref” Șerbănescu - despre cele de mai sus... și ele repudiază, oare, la fel de hotărât, sexul-tare-în-formare? Sau sunt mai blânde, mai îngăduitoare cu defectele „mâzgâlici-împestrițaților” de băieței -categoria de vârstă cinci ani?
Dragi fetițe de pe planetă... vă rog să nu o credeți pe tanti Ioana Moldovan și nici pe tanti Vittoria Facchini! Băiețeii, în zdrobitoarea lor majoritate, nu sunt așa. Și ar fi un exces de hazard să vă întâlniți simultan și continuu cu excepțiile de mai sus la grădiniță... și chiar mai târziu. Asta, desigur, dacă n-aveți de gând, după ce veți mai crește, să faceți sau să susțineți politica „dă dreapta” în România tuturor posibilităților. Că atunci vă veți întâlni și cu Nicușor Dan (categoria DEȘTU PÂN' LA COT ÎN NARĂ), și cu Băsescu Traian (categoria NAS ROȘU CU PATRU CUBURI DE GHEAȚĂ), și cu Vasilică Câțu (categoria CURIOZITĂȚI ALE PAVILIOANELOR), și cu Grigore Cartianu (categoria INAMICII SĂPUNULUI)!
Dar, cum vă spuneam, nicio fetiță nu poate fi atât de ghinionistă ca, fie și mai târziu, să-i aibă în același timp pe toți ăștia prin preajmă... cu excepția Ralucăi Turcan, firește! Deși, în cazul ăsta nici nu mai știi care-a avut mai mult ghinion, dânsa ori dânșii...
LUMINITA ARHIRE
