La cererea disperată a unui larg cerc de prieteni care cred că n-am nimic de făcut, vă dau rețeta mea de sarmale.
Jumătate din cantitatea de carne (NUMAI DE PORC!) este ceafa numitului animal, un sfert pulpă și un sfert piept și costiță. Nu, nu ies grase, credeți-mă. Chestiile astea să fie tocate în fața voastră.
Varză murată. Aici e mai greu, că trebuie să fie foarte bună. Nu vă pot învăța de care să luați, eu rup frunza și o simt la mână.
Evident, puneți varza la desărat. Eu schimb trei-patru ape cam la două ore.
Ceapa! Foarte important! Să fie din aia perfect rotundă, puțin mai mare ca o minge de tenis. Nu folosiți ceapă „boabe” sau arpagic și nici din aia turtită, că-i a dreaq de iute și o tăiați pe ochii voștri.
Tăiați ceapa cât vă lasă lacrimile de mărunt și o puneți cu puțin ulei într-un ceaun, nu în tigaie, că nu ne jucăm acia de-a spălatul aragazului, da? După ce s-a muiat bine, adăugați bulion. Știți care-i cel mai bun? Nu știți, că sunteți mofturoși și luați cele mai scumpe mizerii pe care le găsiți. Frații și surorile mele, ascultați aici adevărăciune: vă duceți la Profi și luați bulionul lor, Proxi. Nu vă lăsați păcăliți de prețul ridicol de mic, este EXCELENT!
Puneți în amestecul ăsta o linguriță de zahăr și puțină apă. Cam peste zece minute adăugați orezul, nu foarte mult, că se supără populația asiatică. Eu folosesc din ăla pe care scrie că-i de sarmale. Mai lăsați pe foc, amestecând din când în când, cam zece minute. Focul trebuie să fie mic spre mediu, că n-avem conductă de gaze-n curte, da?
Știu, credeți că am uitat să vă dau cantitățile. N-am uitat. Mâzga asta trebuie să fie cam o treime din cantitatea de carne.
Ne întoarcem la carne. Tocați mărunt pătrunjel și mărar (nu vă zgârciți, băgați măcar două chite din fiecare, și aruncați-le peste carne, împreună cu piper măcinat, amestec pentru sarmale (pus cu milă, că nu vrem să mâncăm cimbru, da?) și puțină bază pentru mâncare, în loc de sare. Amestecați/frămîntați cu ce aveți în ceaun.
Acum, deja plictisiți de bucătăreală, puneți la foc o oală cu apă în care turnați bulion, piper, amestec pentru sarmale ... după gust. Cum ce faceți cu ea? O turnați peste sarmale, că nu se fierb în apă chioară, ne respectăm și noi puțin, da?
Cât fierbe zeama asta, ca să nu vă plictisiți, tapetați fundul oalei (sau oalelor, dacă aveți tupeu) cu ce v-a rămas de la frunzele de varză pe care le-ați pregătit pentru construit sarmaua. Ați pregătit frunzele deja, da? Nu discut cu începători aci, da? Peste tocătura de varză așezați frumușel niște afumătură (oase „Garf”, pour les connaisseurs), peste care împletiți sărmăluțe pînă vă vine-a vă băga picioarele-n ele de sarmale, viață care n-ați avut voi noroc și ambiție să vă angajați bucătăreasă și grădinar și tot ce vă mai vine la gură, fiecare după nevoi și necesități. Când mai aveți zece centimetri până vi se termină recipientul, vă îndreptați de șale și trageți înjurătura finală: sunt aproape gata!
Puneți oala pe aragaz, turnați zeama pe care ați făcut-o când încă mai aveați chef de viață, acoperiți cu frunze de varză, băgați mare la foc până încep să fiarbă, dați focul la minimum și dacă aveți chef să spălați aragazul puneți un capac, dar mai pe-o parte, așa ca pălăria unui crai de pe vremuri (din păcate) de mult apuse.
După trei ore, scoateți o sarma. Dacă se taie în două cu furculița, stingeți focul. Dacă nu, nu.
Credeți că s-a terminat, da? Optimiștilor!
Când se mai răcesc puțin le scoateți din zeamă și le băgați la cuptor fără capac. Nu mult, cam o juma de oră.
Le-ați scos din cuptor? Gustați una. Procurați o șapcă de la un prieten microbist (ăștia sigur au așa ceva), o umeziți cu apă călduță și fugăriți copii din cartier cu ea, că doar nu vreți să-i bateți pe-ai voștri!
ANA-MARIA HOMEAG
