Suntem nebuni, oameni buni... e clar! Azi, în fața DNA Constanța așteptam să fiu ridicată de pe trotuarul de vis a vis, când, o femeie dusă cu pluta intră pe trotuar, unde așteptam, mă bușește cu mașina și începe să mă înjure și să mă blagoslovească... tot ea... că i-am stat în cale în dorința ei de a urca pe trotuarele patriei, probabil.
Zik: asta e... nu am altă soluție: sun la 112! Pfaai! Atât mi-a trebuit: o duduie îmi spune pe numele real, eu confirm fericită (de unde deduc că au în memoria aparatelor pe cei cu abonament, așa cum era telefonul meu) dar mă întreabă: în ce oraș sunteți? Ce localizări, ce știut soluții? Spun orașul, adresa exactă, îmi face legătura la poliția Constanța, care mă îndruma să sun la Poliția Locală și să depun o plângere la Poliție. După ce am întrebat de ce mai există ei, că asta știam și eu, se înduplecă și îmi zice că trimite un echipaj. După vreo 50 de minute de pace revin: unde sunteți? ...nu aveau mașini. Zik: dacă eram căzută pe asfalt, după lovitură, crăpam până acum. Zice: să nu vorbim acum cu dacă și cu parcă. A venit echipajul după aproximativ o oră (cu adresa exactă dată) ... mi-a zis să fac o plângere oricum ... a făcut și un PV, totuși.
Bă, ej nebun? Haideți fraților să ne facem niște grupuri mai mari de comunicare, să ne chemăm unul pe altul când pățim ceva, că în nădejdea ăstora, crăpăm dracului cu toții!
INGRID MOCANU
