Ce fel de națiune suntem? Unde a rămas acel popor român din vremuri nu demult apuse, pentru că o istorie statală de numai o sută de ani de când ne putem numi Stat, nu e mare lucru, suntem printre țările tinere ale lumii...
Ca popor însă, ca Națiune, avem dovezi că suntem pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu de milenii. Este adevărat că ce suntem azi, e ceva născut din creuzetul istoriei, un melanj de popoare preistorice care migra sau cultiva pământul în căutarea hranei pentru subzistență.
Prea puțin se mai învață la școală despre traci, geți, gepizi, germanici, slavii străvechi sau mai știu eu ce triburi în șeaua cailor, noile generații habar nu au sau știu prea puțin despre izvoarele neamului din care se trag. Degeaba ai Google la îndemână dacă nu există acel impuls electric, energetic, transmis creierelor odihnite – obosite doar de bătăile de ciocan ale muzicii electronice, house sau rap - dacă nimic nu te îndeamnă cu bruma de cultură dobândită până la BAC să fii curios, să scotocești și să-ți dai răspunsul la niște întrebări firești... E drept, excepțiile confirmă Regula.
Mă uit în jurul meu. Începând cu generația copiilor noștri care azi la rândul ei au copii și chiar nepoți, lumea a intrat într-o eră în care omul ca piesă elementară pe Terra evoluează clar în unele direcții ale științei de vârf, dar este clar că involuează accelerat în multe alte domenii care nouă ne umpleau viața și sufletele. Însăși noțiunea de MUNCĂ este azi altceva, este o direcție ce va transforma destul de repede ființa umană în altă specie, un fel de „homo cosmicus”, gras și diform, bolnav și dependent de o medicină superspecializată în a înlocui organe bolnave, vor fi indivizi cobai care vor furniza medicinii „piese de schimb”.
Noi românii deja suntem cobai! Cu noi se fac experimente și suntem ținuți sub microscop folosind unor oameni de știință străini să studieze diferite comportamente și tipologii sociale și umane.
Unde sunt acei români – strămoșii turmei mioritice de azi – care începând cu perioada interbelică au făurit România modernă, au strălucit în domenii multiple, plini de talent și de ingeniozitate?
Cum a fost posibil să degenerăm atât de tare și să ajungem până acolo încât să ne sfâșiem ca fiarele flămânde, călcând pe capul acelora care ne-au dat viață și ne-au crescut, ne-au educat și își pin speranța că vom face din România Grădina Maicii Domnului?
De ce ne-am lăsat prostiți și orbiți de niște jigodii plătite să sădească în noi sămânța răului, să nu ne vrem binele, să nu mai putem discerne între Adevăr și Minciună?
Eu nu am altă explicație decât că populația României s-a stricat în cei cincizeci de ani de comunism dictatorial, încât în majoritatea familiilor de români există și se manifestă jigodii securiste, hoți, ticăloși fără suflet, corupți și profitori, de la copiii școlari educați spre această direcție și până la bătrânii învățați de pe timpul comunist să fure și să înșele Statul care îl punea să muncească ca o vită pentru un braț de fân și o găleată cu apă.
Au fost și alte popoare în situația noastră, dar parcă au trecut mult mai demn și mai lin de la comunism la capitalism, de la dictatură, la democrație.
Suntem o turmă de vite care se excită când vede sânge, care rage la comandă și execută aproape orbește ordine venite de oriunde menite să ne distrugă. Nu ne plac oamenii bătăioși care își revendică drepturile, care cer să ridicăm privirea din pământ și să ne uităm în ochii celor care ne scuipă și ne mușcă! Pe ăștia îi urâm și-i blestemăm la comandă, aplaudând și suflând în popoul jivinelor, alegem să ne reprezinte înafară tot niște călăi care ne-u adus în sclavie, punem botul la propaganda javrelor și aplaudăm pe trădători, ne uităm ca vitele în fața porții mugind la lună când vedem gazda că o face pe pacifista dând iluzia unor idioți că ea e mama tuturor răniților!
Au ajuns cică la vârsta maturității acele generații ale copiilor noștri, a celor care la revoluție aveau cam aceeași vârstă, a celor aflați acum la maturitate și de care nu ne-am ocupat corect, am alergat să acumulăm averi tot pentru ei, pentru că părinții noștri nu au putut să facă asta ! Nu ne-a interesat ce și cât învață la școală, cine le sunt profesorii, nu ne-a interesat nimic constructiv, am executat orbește și fără crâcnire ordine venite de afară îndeplinite de iudele pe care tot noi proștii i-am pus în frunte!
Prea mulți securiști și hoți avem în casele noastre, în propriile familii, în anturaj, că numai așa se explică de ce nu dăm cu ei de pământ, de ce nu-i trecem prin furci și topoare, ei acum SUNT DE-AI NOȘTRI!
Am ajuns o națiune de perverși, de hoți, de ticăloși care nu ne iubim între noi și nici valorile morale care ne transformaseră acum o sută de ani într-un popor respectat.
Spălăm dușmanii la cur prin Europa, le ridicăm case, le vindecăm ologii, în timp ce ai noștri mor singuri și uitați undeva într-un colț al memoriei.
Români, deschideți ochii, vedeți cine vă sunt dușmanii, treziți-vă!
GABRIEL MIHAILA
