Bro, urc in tramvaiul 32 si ce sa vezi, minune!, găsesc loc pe scaun.
Si se porni mobilul lung, motorizat cu propulsie si la un moment dat, un tip extrem de mișto, dar extremeeem de mișto , mă fixa cu privirea.
Bine, eu l-am sesizat de când a urcat și mărturisesc, da, am tras cu coada ochiului, dar nah, prejudecățile, tramvai (de ce dreaq n-are masina?), da' poate-i place cu tramvaiul ca si mie. . , io o vârstă, el părea așa, pe la fro' 40, dichisit, aranjat, io la blugi și ghiozdănel...
si ca o incununare a tuturor factorilor impiedicatori ai unei viitoare relatii fuzionanto-atomice, io verigheta, el nu....
Whatever , nu asta era problema...io visam asa, la un viitor cosmic imposibil cu tipul din tramvai si la un moment dat omu' mi se adreseaza. Mie! Intelegeți???? Mieeeeeee !!!!
Moamăăăă, ce timbru vocal!! Moamăăă, ce timbru masculin, pfuuuaaaiii și eu în mijlocul unui vârtej de amețeli îi zâmbesc tâmp, ca proasta...
Si omul vorbea însoțindu-și vorbele de gesturi ușoare, aproape conspirative. Mi se adresa mie....
Numa' ca la un moment dat ma lovit o revelație. De ce dreaq vorbeste omu' cu mine de la distanta aia? Că sper ca ați înțeles că n-am auzit nimic din ce spunea. Din cauza de amețeli...nah...
E, și când îmi revin din reeverie și încep a desluși ce zice omu' către mine, să leșin și nu alta...
- Nu-i așa că sunteți de la filaj?
Pffff...acu' nush daca filaj se scrie cu litera mare sau mica, dar ma ia cu furnicaturi...
- Nu puneți voi mâna pe mine mă , zicea tipul mișto, nu mă dovediți... și când o termin de construit, am și plecat... schițele și planurile le am la loc sigur!
În primă faza nu-mi reveneam. Cum dreaq mă, un tip așa mișto, așa miștoooo e diliu ? Ca era clar diliu... Doamneee, tot tramvaiul se uita spre mine. Parca devenisem moaște de vizualizat. Am crezut ca nu mai ajung la Unirea.
Când să cobor, îmi zice din nou:
- Să faceți un raport frumos despre mine, că sunteți o tipă mișto!
Atunci am zâmbit liber și pe bune. Am coborât eu si toata lumea din tramvai. Pentru că Unirea e capătul tramvaiului vieții. Omul meu nu. N-a coborât! S-a întors, strigându-mi că m-a păcălit. Am pierdut ținta....
#viatameaeominune
DANIELA TARAU
