Se ia carnea de porc (io am luat o halcă dodoloață de - pardon, scuzaț! - piept) și se fierbe până când se desprinde de pe os. Se scurge și se pune puțin la pârpolit în o țâră de ulei. Se scoate și în uleiul rămas se călesc 7 - 8 cepe tăiate Julien. Nu Cioloș, ci bucătarul de-a inventat conceptu. Cepele trebuie să fie rotunde sau lunguiețe, nu din alea tuflite la capete, că-s mai iuți, și noi gătim praz, da? Se adaugă o linguriță de zahăr și 4 - 5 carote (am zis carote, nu morcovi, da?) tăiate feliuțe. Se pune capac, să lase zeamă. Cînd ceapa a căpătat o lejeră culoare maronie se toarnă chestia într-o cratiță, se adaugă prazul tăiat cam la 3 centimetri, se pune capac și se lasă la foc mic până se moie (sper că știți bancul!). Se adaugă bucățile de carne plus condimente după gust și se mai lasă puțin, cam de-un clocot, tot la foc mic.
Se ia de pe foc, se adaugă mărar și măsline după care ... Heeeeeey, Macarena!
Reclamațiile ulterioare nu se iau în considerație, da?