La anii ăștia ai mei
aș putea fi o țestoasă tinerică,
ori vreun rechin bun de joacă...
dar nu mă văd în stare
nici să-mi car mansarda în spate
și nici nu știu adulmeca mirosul sângelui.
Din păcate,
numai ale fericirii păcate,
sunt om, deci am optat pentru gândire
și culmea rafinamentului ei:
poezia.
Așa că am să trăiesc
cât timp mă mai poate uimi
lumea asta frumoasă...
DORIN CROITOR