Ei, da! În sfârșit m-am răcorit, deși ar trebui să turb de furie că în timpul vieții mele am fost nevoit să trăiesc asemenea clipe de umilință că sunt din Iași, că sunt contemporan cu un așa limbric de mic, pe care l-am cunoscut direct la PNL, din timpul când venea în pantaloni scurți încălțat cu teniși și julit la genunchi când se împiedica de vreo bordură, că ochelarii erau prea mici ca dioptrii...
El era folosit mai de toți locotenenții și sergenții comandantului Relu Fenechiu să verse olițele de noapte, să le spele și să le alinieze după grad și funcție pe holul sediului din Podu Roș.... Apoi băiatul a crescut, s-a făcut mai mărișor, i-au dat tiuleile în barbă și în pantalonași, a trecut de la pantalonii scurți la cei trei sferturi, ca să i se vadă șosețelele curate pe care i le dădea mămica zilnic – obligatoriu galbene cu dungulițe albastre, regulamentare – iar în final, când a intrat la facultate, a primit în dar chiar de la Guru Relu, o pereche de blugi rămași necumpărați deoarece erau de mărime mică, ce le primise bonus de la turcul cu care făcea bișniță direct de la Istambul.
Costeluș era îndrăgit de toată lumea, iar pentru că un copil de mingi, îl alinți, îl dezmierzi, îi dai câte o bomboană și îl mângâi pe creștet, chiar dacă uneori când nu-ți merg treburile bine, te descarci pe el și îi tragi câte un șut în cur...
Ei bine, Guru a plecat 5 ani la Universitate, la Vaslui, ca să își completeze studiile, iar Costeluș – că așa îl chema și în Buletin după numele dat de părinți lui „puiul mamii” – a rămas pe inventarul locotenentului major Cristian Adomniței, promovat de nevoie în grad de căpitan al echipei rămase. De fapt, Relu dirija gașca din celula vastă ca un apartament la bloc, cu televizor plasmă în cameră și covor persan pe jos, cu mobilul ținut de gardianul de tură, iar ordinele primite de căpitan sunau foarte clar, ca piciul Costeluș să fie scos la înaintare și pus în vitrină, să pară că PNL s-a reformat și a scăpat de oamenii cei răi.
Io-te așa, dragii moșului, a ajuns Costeluș mai întâi derutat pe la Podu Iloaiei, cu secretară și mașină de la guvern, iar prietenia cu colegii de școală „frații Muraru” - din care unul i s-a aciuit lui Săsanis la subsioară ca păduchele - l-au aburcat în funcție până la Preș pe Filiala Iași a PNL.
Fiind foarte ocupat cu olițele de noapte exact în perioada formării sale ca tânăr adolescent, Costeluș a chiulit mult de la școală, mai ales la orele de limba engleză, care nu-i plăceau deloc, deoarece credea că-i ajunge doar Limba la Relu.
Ok, anii au trecut, omul s-a maturizat la față, deja și-a luat acu doi ani primul BIC, a fost aburcat ca Ministru la Mediu, iar apoi Mafia l-a obligat să vină Preș la C.J. Iași. Ce să faci, când intri în horă, trebuie să joci! Și iote bre că a sosit și momentul mult neașteptat, când Costrluș trebuie să rostească niște cuvinte în plenul ședinței de Consiliu în limba în care el chiulea de la școală, învățând limba la Relu! Tipul e de fapt om „dăștept” și asta s-a văzut la toate televiziunile din România: a tradus pe scurt, o denumire enervant de lungă, în limbajul pe înțelesul său și a conchis, BAM-BAM!
Desigur, românii au râs de s-au ținut de burtă, dar noi ieșenii am pus capul în pământ și am roșit fideli PSD-ului, că în timpul vieții noastre, un limbric atât de mic a putut să ne facă de tot rahatul, dar ne-a arătat ce înseamnă să fii nepăsător cu politica din motivul că „toți îs proști, nu mă interesează!”
Costeluș este șef, dar în grad, nu este decât un biet TABLAGIU, nu e nici măcar ofițer, iar ca tablagiu, va da Domnul poate să înfunde pușcăria....
Aferim!
GABRIEL MIHAILA
