M-a stârnit Mircea Badea cu poveștile lui de viață și dacă tot e ziua bărbaților, să vă zic și eu una de-a mea.
De când mă știu mi-au plăcut golanii. Ai plete, barbă și moravuri dubioase ? Al meu ești! Umbli la costum și ai serviciu stabil? Bleah...
Și nici măcar nu mă străduiesc. Am magnet la derbedei.
Când eram studentă, aveam veșnice încontrări cu mama pe temă. Într-o zi, mergeam pe stradă cu un coleg din categoria "nerd" și dau nas în nas cu cea care mi-a dat viață. Când m-am întors acasă... mama în extaz ! Că în sfârșit am găsit (greșeală: n-am căutat niciodată!) și eu un băiat cuminte (adică tuns), manierat (îi pupase mâna) și ... dă-i cu superlativele. Fată bună cum sunt, n-am contrazis-o, că mi se și aprinsese beculețul. Și am pus la cale strategia. I-am făcut ochi dulci colegului inocent (îl lăsam să-mi care servieta) până a pus botul... Seara mă lua de-acasă, ne plimbam o juma de oră-n parc, după care ziceam că nu mă lasă mama mai mult și tre` să mă întorc. După o sărutare castă pe obraz (de sex nici nu putea fi vorba, că "mă păstram") frae ... ăăă ... băiatu` se ducea acasă la el și eu la "Parfum de Tei". Nu. Nu era bibliotecă, așa cum poate unii mai optimiști dintre voi ați fi tentați să credeți.
Acasă, armonie și pace indiferent de ora la care mă-ntorceam. A durat cam șase luni, pâna idio ... ăăă ...iubitul meu a stricat feng-shuiu`.
Într-o duminică după amiază, mă trezesc cu dobi ... ăăă ... alesu` că-mi sună la ușă, îmbrăcat la patru ace și cu un buchet enorm de trandafiri în brațe.
VENISE SĂ MĂ CEARĂ!
Mama a-nceput să lăcrimeze. Eu, palidă ca ceara, am dat în bâlbâială (nu mi se întâmplă prea des, vă asigur) și bag texte, că în principiu da, dar suntem prea tineri, că să terminăm întâi facultatea ... Vrăjeli de-astea... Acum mama plângea de-a binelea, impresionată de maturitatea de gândire a fie-sii.
Eh, long story short, vorba cetățeniei aspiraționale, ne-am despărțit din cauză de nepotrivire de caracter, eu, neavând...
După care, acasă au revenit discuțiile principiale dinainte.
Mama l-a regretat muuuulți ani.
Mă scuzați că v-am reținut atât. M-am gândit să vă dau ceva de citit, cât se luptă bărbații cu alea patruzeci de pahare.
ANA-MARIA HOMEAG
