Tu, Feteasca mea regală, cu bobul cărunt,
Fără tine, muză trează, m-aş chinui crunt!
M-am rugat la zei întruna să vină gustar
Să îți beau fără sfială miedul de cleştar!
Ți-am simțit „vânatul proaspăt” și mustul fructat
Ca un animal de pradă te-am adulmecat;
Aroma-ți trandafirie m-a pus la pământ,
Paşii mei spre nemurire din genunchi s-au frânt!
Din clondirul ars de sticlă cu gât îngustat
Te-am sorbit cu nonșalanță și m-am îmbătat;
Dunășană aurie cu bobul mărunt,
Cu tine în desfătare, nu ştiu cine sunt!
Mă aleargă vinul tânăr prin ierburi de dor
Ca pe-o pasăre pestriță cu laț de picior
Tāvălindu-mi prin țărână, trupul uscățiv,
Şi aceste versuri sfinte de poet bețiv...