Ușor adus de spate, având un aer de om serios, cu ochii doar puțin lucioși (iar nu lucioși la maximum așa cum sunt ei la ora 21,00 când intră în direct pe la diferite talk-show-uri de i se „limbă plimba-n gură”), sfătos și purtând „Masca-lui-Zorro-se-întoarce”, aplicată peste bot, Petrov și-a depus, pe 16 august 2020, pentru a treia oară, candidatura la Primăria Generală a Capitalei. Depunerea candidaturii sale este un semn clar că aspirația lui Petrov este să facă din PMP-ul pe care are de gând să-l re-re-branduiască într-un nou și proaspăt PEDELEU (că doar el întotdeauna s-a simțit mai mult liberal și democrat decât popular și în mișcare) un minunat partid-balama, așa cum a văzut el că au făcut „băieții” când l-au inventat pe „interesul național” și l-au pus moț pe Găbiță Oprea peste acest... peste acest... pardon, nu știu la ce lucru cu moț v-ați gândit dumneavoastră, concetățeni, dar eu EDIFICIU IDEOLOGIC am vrut să spun!
Știm cu toții că Petrov este nu numai un conducător genial al nației, ci și un individ de-o sinceritate dezarmantă. Și că nu a pierdut nici un prilej să ne arate această minunată trăsătură de caracter a sa. Când am avut, poate, mici îndoieli că dânsul spune adevărul și numai adevărul, nu a ezitat să jure cu mâna pe Biblie, risipind astfel orice suspiciune cum că noi de fapt am fi văzut ceea ce-i imposibil să fi văzut. Poftim:
Robert Turcescu: „Domnule Traian Băsescu, acum, aici, în faţa acestei audienţe şi a milioanelor de telespectatori care ne privesc, aţi fi dispus să juraţi că la mitingul electoral la care aţi participat în anul 2004 nu l-aţi lovit pe minorul Bogdan Istrăţoiu?”
Petrov Traian: „Nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în față... Jur că nu am lovit copilul nici în plex cu pumnul, nici în față cu pumnul!” (extras din dezbaterea electorală finală pentru alegerile prezidențiale, 3 decembrie 2009, Palatul Parlamentului)
Și nici viteza dosului de palmă nu corespundea, exact așa cum ne-a demonstrat savantul Daniel Funeriu care, cu această briantă demonstrație, și-a câștigat postul de ministru al Educației... căci la Educație merg toți aceia care calculează corect formula vitezei pumnului petrovian sau măcar aria „plesi...ăăă...glasului”!
Apoi a venit referendumul de demitere a lui Petrov iar aceasta iar a dat cu sinceritatea-n fasole:
„Obiectivul meu este să obțin mai multe voturi cu «nu» decât cu «da». Nu sunt omul care să mă ascund sub un prag. Ar fi atitudinea unui președinte LAȘ să le spun susținătorilor mei să stea acasă. Nu vreau să rămân în funcție la masa verde! La liga lui Mitică, merge.” (TVR 1, declarația președintelui Băsescu Traian, proaspăt suspendat de Parlament și aflat înaintea referendumului de demitere, 12 iulie 2012)
Noi știam asta... că el e demn și nu se poate ascunde sub un prag. Bine, sau cel puțin așa era pe 12 iulie 2012... că peste două săptămâni a fost invers și pragul a început să arate ca o umbrelă:
„Nu mergeți să validați referendumul celor 256 care vor să ascundă lovitura de stat sub votul românilor!” (din discursul lui Băsescu Traian la mitingul PDL anti-referendum, 26 iulie 2012)
Am scris aceste lucruri pentru a vă demonstra, punctual, cât de greu-încercată a fost sinceritatea lui Petrov de-a lungul timpului. Și pentru a vă atrage atenția că pe 16 august 2020 sinceritatea sa de om matur și responsabil a trecut printr-o nouă încercare. Căci, la ieșire, după depunerea candidaturii la Primăria Capitalei, niște oameni răi, înarmați cu microfoane, l-au întrebat despre relația sa cu Securitatea. Aceea cu privire la care fostul președinte are deja un verdict, în primă instanță, și anume de colaborator cu dânsa, ca de poliție politică. Petrov, cu sufletul curat, ca de obicei, a răspuns:
„Am anexat în dosar o informare către Biroul Electoral, în care spun așa: după patru adeverințe de necolaborare cu Securitatea, în prezent pe rolul ÎCCJ se află în recurs dosarul numărul… Deci nu am făcut un secret, deși nu există penalizare administrativă pentru lucrul acesta, dar am considerat că este necesar să pun acest adaos la declarație, deși vă asigur că o să câștig procesul. Nu poți să-mi reproșezi după 45 de ani că la 21 de ani nu știam că Serviciul de Contrainformații al Armatei are legătură cu Securitatea. Nu puteau să-mi ceară la 21 de ani să știu ce-s contrainformațiile militare!!!”
Deci, deprins cu „informările”, Petrov Traian a „anexat în dosar o informare către Biroul Electoral” în legătură cu dosarul său de colaborator... din sinceritate, zic, bănuind că Biroul Electoral trăiește pe o altă planetă și nu știe... Ce să nu știe? Păi, să nu aibă habar, de exemplu, de motivarea Curții de Apel București, publicată pe 16 iunie 2020, zic...
Iar dacă nici dumneavoastră nu știți, cetățeni, să vă fac un scurt istoric: potrivit unei Hotărâri a CCR, un Petrov oarecare este declarat colaborator al Securității ca poliție politică, dacă sunt întrunite trei condiții:
1.Să fi furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;
2.Prin acele informații să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
3.Furnizarea informațiilor să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
La prima cerință, în ceea ce îl privește pe Băsescu Traian, Curtea de Apel răspunde: „desigur!”, doar sunt la dosar cele două informări cu scrisul pârâtului și Onorata Instanță nu-l crede deloc, dar deloc! pe Petrov cum că n-a știut ce înseamnă CONTRAINFORMAȚIILE:
„Curtea apreciază că, în mod rezonabil, această apărare nu poate fi primită, deoarece, în primul rând, faptul că Serviciile de contrainformații făceau parte din structura Securității era prevăzut expres într-un act normativ publicat în Buletinul Oficial, iar pârâtul (Traian Basescu - n.n.) a arătat în fața instanței că a urmat cursuri de legislație la Institutul de Marină, astfel că nu este plauzibil că el s-a aflat în eroare sub acest aspect”
La doua cerință Onorata Instanță răspunde tot: „bineînțeles!” cu următoarea motivație:
„Într-adevăr, este de notorietate faptul că intenția unei persoane de a rămâne în străinătate sau de a părăsi țara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie. În cauză, pentru conturarea intenției numitului Dimitriu Corneliu de a rămâne în străinătate, Curtea observă că pârâtul Băsescu Traian, mai mult decât să prezinte faptele, le-a interpretat, afirmând că «am înțeles că Dimitriu Corneliu ar fi dispus, în cazul în care ar reuși să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămână acolo». Totodată, cei care, prin diferite metode, reușeau să-și îndeplinească obiectivul de a pleca sau de a rămâne în străinătate erau denumiți, peiorativ, fugiți, iar bunurile rămase în țară le erau confiscate.”
La a treia condiție, Petrov se încadrează, de asemenea, cu mult succes:
„În final, Curtea mai precizează că, referitor la cea de-a treia condiție, aceasta este evident realizată, deoarece, în raport de cele expuse anterior, nu se poate considera că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatările făcute în scris nu rămâneau fără urmări. În consecință, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea dreptului la viată privată în privința acestora, atât timp cât a acceptat ca persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.”
Și acum, dragi cetățeni, să vă închei povestea: mi-a părut rău că Petrov n-a și lăcrimat când a invocat puritatea sa, în vârstă de 21 de ani, căci era un copil, ce mama dracului...! care n-a știut ce rău poate să-i facă prietenului său scriind aceste „mici rândulețe” de mai jos, pline de ingenuitate, care-au intrat în sertăraș la locotenent-colonelul Tudor:
„Din discuțiile purtate cu verișoara lui - V. - de profesie învățătoare, am înțeles că Dimitriu Corneliu ar fi dispus, în cazul în care ar reuși să cunoască în străinătate o fată cu avere, să rămînă acolo. Cu verișoara lui Dimitriu am avut ocazia să discut aceste probleme, deoarece am fost la un moment dat prieteni”.
De-aceea spun... neînțelegând, din pricina sufletului său curat, ce urmări poate avea această compunere, Petrov a fost devastat din punct de vedere sufletesc când a aflat, după 45 de ani, că urmarea nevinovatei sale note informative din 5 mai 1975, a fost supra-nota locotenent-colonelului Tudor Gheorghe din 19.08.1975, care propunea „...avizarea negativă a unei eventuale desemnări a lui Corneliu Dimitriu ca ofițer pe navele românești ce vor pleca în străinătate”. Adică, distrugerea, din punct de vedere profesional, a colegului Corneliu Dimitriu...
Căci abia acum, după 45 de ani, a aflat Petrov că lumea-i rea și fără scrupule; ceea ce l-a și determinat să vrea să se retragă, ascetic, la pensie, așa cum, cu sinceritatea-i caracteristică, ne-a mărturisit de atâtea ori. Numai că el face treaba asta mai pe ocolite... întâi, ca șef într-un partid... apoi, într-un post de europarlamentar... apoi, într-o expunere și-o logoree necontenită oriunde vede un microfon... apoi, în singurătatea totală a unor Chivas Royal cu patru cuburi de gheață în freză din timpul talk-show-urilor de pandemie, care nici nu-i reclamă prezența în studiouri și nici n-au cadrul atât de amplu încât să se vadă butelcuța de sub masă.
Pentru ca, în final, scârbit de răutatea unei lumi care nu-l merită, să se izoleze total într-o încercare de candidatură la Primăria Generală a Capitalei.
LUMINITA ARHIRE
