Oare cum ar trebui citite azi, când Traian Băsescu a fost, în sfârșit, deconspirat ca informator al securității, cuvintele lui Gabriel Liiceanu referitoare la epoca sa în momentul decorării sale la Palatul Cotroceni: „Timp de 10 ani cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât sa ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia sa ne așezăm. Și pentru asta va mulțumim."
Și tot Liiceanu: „Dumneavoastră ați spus în cuvântul pe care ni l-aţi adresat că nu știți dacă ați fost la înălțimea exigențelor măcar a unei părți din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» şi aş vrea să spun cu această ocazie că ați fost la înălțimea unei bune pârți a intelectualității din țara asta. (...) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră".
Răspunsul lui Băsescu, rostit în cadrul aceluiași context, a fost scurt unul edifictor, președintele spunând că tot timpul a încercat să înțeleagă această parte a intelectualității în toată complexitatea ei, dar nu a reușit întotdeauna, precizând că nu are nici un fel de complexe față de acești intelectuali - și asta fiindcă e convins că nici unul dintre oamenii care scriu cărți nu ar fi putut conduce o navă cu 300 de oameni la bord, - se înțelege că nu întotdeauna treji și poate, nici obedienți precum elita intelectualității românești, de care, probabil, Băsescu își bătea joc.
NICHITA DANILOV
