Mă uitam aseară la Știrile PROTv și o rubrică era destinată unei știri prin care suntem informați că în România de azi au crescut substanțial vânzările de carte, concomitent cu vânzarea de țară, ar zice nevolnicul de mine.
O „profă de română” aflată la maximum 5 ani de sistarea ciclului (nu școlar), ne povestește „că cum” a crescut vânzarea de carte, mai ales în rândul elevilor, care preferă azi – spre deosebire de ieri, când ea nu știa nimic despre ciclu – numai cărți tipărite pe hârtie de bună calitate, supervelină, scrise cu font mare și cu multe ilustrații. Din nefericire, cărțile autorilor clasici români sunt tipărite pe hârtie de budă, cu scris mărunt, ca să încapă cât mai mult text pe o pagină, ceea ce oripilează din prima pe viitorii intelectuali care se urcă să ia BAC-ul la Brăila sau Galați.
Tocmai aceste cărți ale clasicilor sunt ieftine și comparabile le preț cu un bax de hârtie higienică, iar cărțile căutate gen „Hary Poter” sau „Harta corpului omenesc” se vând ca pâinea caldă și costă cât o optime de smatphone.
Copchilăraia de azi strâmbă din zbârnă când tre să citească o poveste sau o amintire a lui Bădia Creangă, deoarece – ne zice Profa – idioțeii actuali nu înțeleg de ce Nică trebuia să meargă la mătușa Irina la furat de cireșe când prea bine putea mă-sa să i le cumpere de la Hypermarket, chiar și în decembrie, aduse diin Africa de Sud, sau de ce Nică pleca la scaldă cu băieții din sat la gârla Ozanei și nu mergeau civilizat la piscina din sat.
Ce-i mai deranjează pe roboțeii de azi care butonează Iphonurile și nu cată pe Google clasici, oripilați de vocabularul arhaic și plin de regionalisme ca al lui Creangă, Sadoveanu, Slavici sau Caragiale? Că ăștia au un vocabular vechi, nefolosindu-le lor azi la nimic, că lipsesc cuvinte importante din texte precum „like, share, paste sau joint”, așa că sunt inutile în viață.
Cam de același concept, apărându-le poziția pruncilor viitori tembeli cu diplomă de bacalaureat, o avea și tuta Profă de română...
Bine fa gagico, eu am înțeles că citirea și înțelegerea unui text al lui Creangă sau Slavici îți creează probleme chiar și ție care abia ai luat un cinci la definitivat, dar treaba generației tale este să ȘTII și să explici viitorimii acestui popor ancestral ACELE timpuri, însemnătatea și traducerea cuvintelor arhaice și regionale folosite de autori, astfel încât copiii să poată face în mintea lor spre maturitate o analiză a acelor vremuri și să-și creeze o imagine complexă asupra neamului din care provin, asupra unor practici și obiceiuri care se pierd în istorie și carte ne definesc pe noi ca popor cu bune și rele. De aici vine fa Profo sentimentul de Patrie și patriotism, nu de la Hary Poter, cu toate că și ăla are rolul său în deprinderea gustului cititului, nu „cărtărăscu” sau Liiceanu.
Pe mine mă doare în Curtea cu Juri că le cresc vânzările de carte editurilor, că este în ascensiune indicele de achiziții în mijlocul tineretului, pe mine mă doare sufletul că tembelizăm nația cu discernământ și bună știință, premeditat, până ce vom dispărea îngjițiți de istorie pe care o fac și o scriu o generație de idioți care au trecut prin viață ca rața pe apă și au ajuns dascăli!
Învățați bă ce înseamnă știoalnă, poloboc, culișer, ogheal, bidiviu sau harapnic! Nu o să vă doară capul, dar veți fi fără să vă dați seama mai deștepți și mai culți și abia atunci veți înțelege pentru ce trăiți.
GABRIEL MIHAILA
