... PE LIMBA MEA...

JKDSHDFGHFVGJGGH

Când nu mă mușc de limbă, de obraz sau de buză, îmi ies măselele de minte. Ce-aveți, fată, cu mine? Măsea de minte la ora asta? Aproape 52? WTF?

..............................

Mi-am mușcat limba. Ce? Vouă nu vi s-a întâmplat asta niciodată? Mă îndoiesc. Mâncam alune. Și „mniam, mniam, mniam,” haț!, mi-am înfipt colții într-o margine de limbă. Rău! Mi-a stat inima câteva secunde și m-am umplut de sânge-n gură.

„Vezi să nu te otrăvești!”, mi-a aruncat Răzvan, sensibil cum e el.

În ziua aia, n-am putut să mănânc mai nimic. Am băut doar cafea, cu greu, și apă. Limba mi s-a umflat ca un cimpoi, și dădea semne că ar vrea să plece la plimbare, afară din gură. Abia vorbeam. Ce mă-sa mi se întâmplă? Doar nu eram la prima mușcătură din viața mea!

„Dă-ți cu miere!”, mi-a spus o prietenă.

„Ba nu! Du-te la farmacie și cumpără glicerină!”, m-a sfătuit alta.

„Bag-o-n pelin”, mi-a zis alta…

Păcătoasa de limbă se făcuse cât o tomată în gura mea, o parte nici n-o mai simțeam, și începuse să-mi atârne-ntr-o parte. Mă durea, de mă seca în ovare.

Când trebuia să răspund la telefon, îmi era cel mai dificil. Vorbeam ca o persoană care tocmai a căzut în cap, sau are un atac cerebral. Oamenii nu înțelegeau nimic, așa că-l chemam repede pe Răzvan, și lămurea el situația.

M-am dus la farmacie. Dar, v-am zis: abia vorbeam. Când voiam să spun ceva, „Bună ziua”, de pildă, se auzea cam așa: „Bubă hiua”.

Ajung, stau la coadă și - când sunt ochi în ochi cu farmacista - îi cer „ișerină”. Aia, face ochii cât cepele și nu pricepe.

„Ă og, a vea ihe ișerină!” (traducere: Vă rog, aș vrea niște glicerină!”).

„Ișerină? Nu avem!”

Scot limba, care lăcrima cumplit și i-o arăt, făcând semne și scoțând sunete ca: ahaio, hihi, hahaa, meheeeme!

„Vaaaai, ce limbă mare aveeeți! zice farmacista, fericită și uluită, de parcă era Scufița Roșia.”

Lumea de la coadă râdea de mine, ca la circ. „Vă recomand spălături cu ceai de mușețel, puneți apă la fiert, două plicuțele de ceai, lăsați să se răcească, apoi clătiți sau băgați limba în cană. După aceea, dați pe rană cu glicerină boraxată”, m-a învățat ea un lucru pe care-l știam și eu. Dar am zis „Muhumec”, am plătit și m-am cărat acasă, cu limbă cu tot.

Două zile n-am mâncat mare lucru, doar iaurturi și apă. Am vorbit mai puțin, și am băloșit mai mult.

Noaptea am avut un vis ciudat. Îmi crescuse limba așa de mult, că-mi atârna până la genunchi și puteam să mă joc cu ea. O învârteam ca pe un lasou și…zvârrrrr! plesneam cu ea pe cei care mă enervau. Totodată, o puteam folosi cu succes în loc de fular. Era caldă și arătam chiar drăguț.

După o săptămână de durere, buba s-a reparat, limba s-a făcut mică și și-a reluat activitatea ei de limbă. Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat a fost că… am slăbit două kilograme. Dacă mi-o mai mușc de trei-patru ori ajung la greutatea pe care mi-o doresc.

 

DANA FODOR MATEESCU

 

Tags

Add new comment

Restricted HTML

  • Allowed HTML tags: <a href hreflang> <em> <strong> <cite> <blockquote cite> <code> <ul type> <ol start type> <li> <dl> <dt> <dd> <h2 id> <h3 id> <h4 id> <h5 id> <h6 id>
  • Lines and paragraphs break automatically.
  • Web page addresses and email addresses turn into links automatically.

Featured

JIGODIILOR !

Ne-ați momit si chemat la oraș, ne-ați spus ca trebuie sa apreciem confortul... tehnologia... acum ne spuneți ca trebuie sa reducem confortul, ca suntem prea mulți... eram 23 mil in 1989... si aveam loc toți... azi nu suntem nici 16 mil, dar suntem în plus...